 | as |
|
| Remarca [ re-mar-ca ] VEZI SINONIME PENTRU remarca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a remarca remarc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a remarca remarc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a remarca (forma la infinitiv) A remarca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REMARCA: REMARCA verb 1. a observa, a percepe, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (învechit) a privi. (N-ai remarca nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi. (A remarca că e supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reține, a semnala, a sublinia. (Să remarca următoarele însușiri...) 4. a (se) cunoaște, a (se) observa, a (se) vedea. (Se remarca că ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (învechit) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a remarca interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenția, a se impune. (S-a remarca repede în cinematografie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REMARCA: REMARCÁ, remárc, verb I. tranzitiv A observa, a băga de seamă; a releva. Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. Oamenii serioși, cinstiți și verb reflexiv:ednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. ♦ reflexiv A se distinge, a se deosebi, a se evidenția. S-a remarcat printr-o muncă asiduă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REMARCA remarc: A REMARCÁ remárc tranzitiv 1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarcă. 3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMARCA: REMARCÁ, remárc, verb I. tranzitiv A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ reflexiv A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din limba franceza remarquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMARCA: REMARCÁ, remárc, verb I. tranzitiv A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ reflexiv A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din limba franceza remarquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMARCĂ substantiv considerație, considerent, constatare, idee, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie. (Cîteva remarca asupra...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCA: REMARCÁ verb I. trecut A observa, a lua în seamă. ♦ reflexiv A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < limba franceza remarquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMÁRCĂ remarcace forme Observație cu caracter explicativ; enunț care conține un comentariu; notă. [G.-D. remarcei] / limba franceza remarque Forme diferite ale cuvantului remarca: remarcace Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCA: REMARCÁ verb I. trecut a băga de seamă, a observa, a releva. II. reflexiv a ieși în evidență, a se distinge. (< limba franceza remarquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru remarcă: *remárcă forme, plural e saŭ ărcĭ (în franceză remarque. vezi marcă). Observațiune, băgare de samă: a face o remarcă. vezi notă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMÁRCĂ, remarci, substantiv feminin Observație, constatare; notă, însemnare. [plural și: remarce] – Din limba franceza remarque. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMÁRCĂ, remarce, substantiv feminin Observație, constatare; notă, însemnare. – Din limba franceza remarque. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMÁRCĂ substantiv feminin Observație; notă, însemnare. [< limba franceza remarque]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru remarca: remarcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu remárc, persoana a treia singular: el / ea și plural remárcă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMÁRCĂ substantiv feminin observație, comentariu. (< limba franceza remarque) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru remarcă: remárcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat remárcei; plural remárce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru remarcă: remárcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat remárcii; plural remárci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru remarca: remarcá (a remarca) verb, indicativ prezent 3 remárcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REMARCĂ: REMÁRCĂ substantiv verbal părere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REMARCA REMARC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REMARCĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului remarcă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii N-ai remarcĂ nici o schimbare? 2. A remarcĂ că e supărată. Să remarcĂ următoarele însușiri. Se remarcĂ că ai trecut tu pe aici. Prin ce s-a remarcĂ interpretarea lui? 6. S-a remarcĂ repede în cinematografie. Prin ce s-a remarcĂ interpretarea lui? 6. Cîteva remarcĂ asupra. REMÁRCĂ remarcĂce forme Observație cu caracter explicativ; enunț care conține un comentariu; notă. Remarcá a remarcĂ verb, indicativ prezent 3 remárcă. |
GRAMATICA cuvântului REMARCĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului remarcă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REMARCĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE remarca? Vezi cuvântul remarca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul remarca?[ re-mar-ca ] Se pare că cuvântul remarca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REMARCĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a se afla sub arme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul remarca se conjugă: ei ele remárcă
