 | as |
|
| Recuza [ re-cu-za ] VEZI SINONIME PENTRU recuza PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a recuza recuz în mai multe dicționareDefinițiile pentru a recuza recuz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a recuza (forma la infinitiv) A recuza conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUZA: RECUZÁ, recúz, verb I. tranzitiv A respinge, a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; prin extensie a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. Soarta pare c-ar fi voit să ne recuze orice altă origine, decît pogorîrea noastră din neamul roman. ODOBESCU, S. II 279. După titlurile istorice a neamului, ce nu le recuză nimene, după analele pozitive a limbii, în zădar am mai cerca verb reflexiv:eun temei. RUSSO, S. 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUZA: RECUZÁ verb I. trecut a respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i competența, bănuindu-l de părtinire etc.; (prin extensie) a respinge, a nu recunoaște ceva. II. reflexiv a refuza de a judeca o pricină, a se declara incompetent; a se sustrage. (< limba franceza récuser, latina recusare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RECUZA recuz: A RECUZÁ recúz tranzitiv juridic 1) (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcția pe care o exercită; a refuza. 2) A nu recunoaște ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui. a recuza recuz un argument. / < récuser Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUZA: RECUZÁ verb I. trecut A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (prin extensie) a respinge, a nu recunoaște ceva. [P.i. recúz. / < limba franceza récuser, conform latina recusare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUZA: RECUZÁ, recúz, verb I. tranzitiv A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; prin extensie a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din limba franceza récuser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUZA: RECUZÁ, recúz, verb I. tranzitiv A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; prin extensie a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din limba franceza récuser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recuza: recuzá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu recúz, persoana a treia singular: el / ea și plural recúză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural recúze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUZA: RECUZA verb (juridic) a refuza, a respinge. (A recuza un jurat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recuza: recuzá (a recuza) verb, indicativ prezent 3 recúză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RECUZA RECUZ' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recuza Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recuza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Recuza un argument. A recuza un jurat, un complet de judecată. A recuza un jurat. Recuzá a recuza verb, indicativ prezent 3 recúză. |
GRAMATICA cuvântului recuza? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recuza. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recuza poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recuza? Vezi cuvântul recuza desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recuza?[ re-cu-za ] Se pare că cuvântul recuza are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recuza |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: laba-mâței?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul recuza se conjugă: ei ele recúză
