 | as |
|
| Rectifica [ rec-ti-fi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU rectifica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rectifica rectific în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rectifica rectific din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rectifica (forma la infinitiv) A rectifica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECTIFICA: RECTIFICÁ, rectífic, verb I. tranzitiv 1. A îndrepta, a corecta. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată, după atitea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. vezi 9. 2. (tehnică) A supune o suprafață metalică unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (chimie) A separa prin distilare dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RECTIFICA rectific: A RECTIFICÁ rectífic tranzitiv 1) (texte, enunțuri, calcule etc.) A transforma din greșit în corect; a corecta. 2) A aduce în conformitate cu destinația; a face să corespundă uzului. a rectifica rectific traseul unei rute. 3) chimie (amestecuri lichide) A supune unei operații de separare a componenților volatili prin distilare. 4) tehnic (suprafețe metalice) A prelucra prin așchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, latina rectificare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECTIFICA: RECTIFICÁ, rectífic, verb I. tranzitiv 1. A îndrepta, a corecta. 2. (tehnică) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (chimie) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din limba franceza rectifier, latina rectificare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECTIFICA: RECTIFICÁ, rectífic, verb I. tranzitiv 1. A îndrepta, a corecta. 2. (tehnică) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (chimie) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din limba franceza rectifier, latina rectificare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECTIFICA: RECTIFICÁ verb I. trecut 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / conform limba franceza rectifier, < latina rectus – drept, facere – a face]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECTIFICA: RECTIFICÁ verb trecut 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (matematică) a determina lungimea unui arc de curbă. (< limba franceza rectifier, latina rectificare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECTIFICA: RECTIFICA verb 1. a (se) corecta, a (se) corija, a (se) îndrepta. (Își rectifica erorile.) 2. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a retușa, (figurat) a repara. (Și-a rectifica dicțiunea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rectifica: rectificá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rectífic, persoana a treia singular: el / ea și plural rectífică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rectifica: rectificá (a rectifica) verb, indicativ prezent 3 rectífică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RECTIFICA RECTIFIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rectifica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rectifica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rectifica traseul unei rute. Își rectifica erorile. Și-a rectifica dicțiunea. Și-a rectifica dicțiunea. Rectificá a rectifica verb, indicativ prezent 3 rectífică. |
GRAMATICA cuvântului rectifica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rectifica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rectifica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rectifica? Vezi cuvântul rectifica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rectifica?[ rec-ti-fi-ca ] Se pare că cuvântul rectifica are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rectifica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi rău sau bun de carne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rectifica se conjugă: ei ele rectífică
