 | as |
|
| Recrimina [ re-cri-mi-na ] VEZI SINONIME PENTRU recrimina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a recrimina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a recrimina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a recrimina (forma la infinitiv) A recrimina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECRIMINA: RECRIMINÁ, recriminez, verb I. tranzitiv (livresc) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din limba franceza récriminer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECRIMINA: RECRIMINÁ, recriminez, verb I. tranzitiv (livresc) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din limba franceza récriminer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRIMINA: RECRIMINÁ verb I. trecut ((livresc)) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< limba franceza récriminer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRIMINA: RECRIMINÁ verb trecut a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< limba franceza récriminer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RECRIMINA: A RECRIMINÁ a recriminaéz tranzitiv rar (fapte, acțiuni reprobabile) A respinge prin contraacuzare. /<fr. récriminer Forme diferite ale cuvantului a recrimina: a recriminaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recrimina: recriminá verb (silabe -cri-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu recriminéz, persoana a treia singular: el / ea și plural recrimineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recrimina: recriminá (a recrimina) (livresc) (re-cri-) verb, indicativ prezent 3 recrimineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECRIMINA: RECRIMINÁ, recriminez, verb I. tranzitiv (Rar) A reproșa, a acuza. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RECRIMINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RECRIMINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recrimina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A RECRIMINÁ recriminaéz tranzitiv rar fapte, acțiuni reprobabile A respinge prin contraacuzare. Recriminá a recrimina livresc re-cri- verb, indicativ prezent 3 recrimineáză. |
GRAMATICA cuvântului RECRIMINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recrimina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECRIMINA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recrimina? Vezi cuvântul recrimina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recrimina?[ re-cri-mi-na ] Se pare că cuvântul recrimina are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul recrimina se conjugă: ei ele recrimineáză
