 | as |
|
| Reabilita [ rea-bi-li-ta ] VEZI SINONIME PENTRU reabilita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a reabilita în mai multe dicționareDefinițiile pentru a reabilita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reabilita (forma la infinitiv) A reabilita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REABILITA: REABILITÁ, reabilitez, verb I. tranzitiv 1. A restabili buna reputație a cuiva; a dezminți învinuirile aduse cuiva. Acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate. IBRĂILEANU, A. 147. Timpul era s-o reabiliteze în ochii lui Alexandru. BOLINTINEANU, O. 453. • reflexiv Înainte de a te socoti independent, cată să te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. (figurat) După război, cuvîntul «muiere» care era, în orașele regatului, pejorativ, s-a reabilitat. SADOVEANU, E. 38. 2. (juridic) A repune, a reintegra (pe cineva) în drepturile sale, prin ștergerea pe cale judiciară a condamnării la o pedeapsă criminală sau corecțională, cum și a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultate din pedeapsă. – Pronunțat: re-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REABILITA: REABILITÁ verb I. trecut, reflexiv a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. trecut (juridic) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. reflexiv (argotic; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< limba franceza réhabiliter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REABILITA: REABILITÁ, reabilitez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. tranzitiv (juridic) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [ pronunție: re-a-] – Din limba franceza réhabiliter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REABILITA: REABILITÁ, reabilitez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. tranzitiv (juridic) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [ pronunție: re-a-] – Din limba franceza réhabiliter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REABILITA: REABILITÁ verb I. 1. trecut, reflexiv A(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. trecut A repune, a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. trecut A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. [pronume re-a-. / < limba franceza réhabiliter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REABILITA: A REABILITÁ a reabilitaéz tranzitiv 1) A face să se reabiliteze. 2) juridic A repune în drepturile de care a fost lipsit. [silabe re-a-] /<fr. réhabiliter Forme diferite ale cuvantului a reabilita: a reabilitaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reabilita: reabilitá verb (silabe re-a-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu reabilitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural reabiliteáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural reabilitéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reabilita: reabilitá (a reabilita) (re-a-) verb, indicativ prezent 3 reabiliteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REABILITA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reabilita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reabilita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A REABILITÁ reabilitaéz tranzitiv 1 A face să se reabiliteze. Reabilitá a reabilita re-a- verb, indicativ prezent 3 reabiliteáză. |
GRAMATICA cuvântului reabilita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reabilita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reabilita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reabilita? Vezi cuvântul reabilita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reabilita?[ rea-bi-li-ta ] Se pare că cuvântul reabilita are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Marea cu sarea sau sarea și marea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reabilita se conjugă: ei ele reabiliteáză
