eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a razbuna razbun


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Răzbuna [ răz-bu-na ]
VEZI SINONIME PENTRU răzbuna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a razbuna razbun în mai multe dicționare

Definițiile pentru a razbuna razbun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a răzbuna
Verbul: a răzbuna (forma la infinitiv)
A răzbuna conjugat la timpul prezent:
  • eu răzbun
  • tu răzbuni
  • el ea răzbună
  • noi răzbunăm
  • voi răzbunați
  • ei ele răzbună
VEZI VERBUL a răzbuna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBUNA:
RĂZBUNÁ, răzbún, verb

I. I.

1. reflexiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe», «asupra», «contra») A-și face singur dreptate, a obține satisfacție pedepsind pe cel care a făcut un rău, o nedreptate etc.; a face (pe cineva) să plătească răul comis; a întoarce răul cu rău. A început să se răzbune. DUMITRIU, N. 131. De cînd rămase feciorul de capul lui, a început să se răzbune în toată forma. AGÎRBICEANU, S. P.

14. Bine că te-am prins în mînile mele, să mă răzbun... Vino la luptă. ALECSANDRI, T. I 445.
       • (Cu pronumele în dativ) Dar sfîntul Soare ziua-ntreagă Pîndește brîul

– l-ar fura, Că lui de mult i-e fata dragă, Iar fata nu verb reflexiv:ea să-nțeleagă Și el acum și-ar răzbuna. COȘBUC, P. I 122. A zis dumnezeu... să iasă Moartea la liman, ca să-și răzbune și ea acum pe Ivan. CREANGĂ, P. 323. De cel ce rău îmi face, de cela ce mă-nșală Să nu îmi răzbun eu. ALEXANDRESCU, M. 36.
♦ A-și vărsa focul, mînia, necazul pe cineva; a se descărca pe cineva. Vine acasă supărat din oraș și se răzbună pe mine.

2. tranzitiv (Complementul indică persoana în folosul căreia se face acțiunea) A satisface pe cel care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind pe cel care i-a făcut un rău. S-adună toți vulturii stol... Pe Horea să-l răzbune. BENIUC, vezi 113. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și aruncă fierul crunt din mîni: «Te-or răzbuna copiii mei!». COȘBUC, P. I 114. Am răzbunat de nepăsarea ta pe sturzi, pe cocoșari și pe grauri. ODOBESCU, S. III 32.
♦ (Complementul indică fapta ce trebuie pedepsită) A răscumpăra. Episodul și mutra lui Cotcodel răzbunau cu prisosință toate supliciile abnegațiilor trecute. C. PETRESCU, A. R. 20. Acuma or răzbuna ei omorul fîrtaților săi. SBIERA, P. 278.

II. (Popular)

1. reflexiv (Impersonal) A se face verb reflexiv:eme bună, a se lumina, a se însenina. A stat ploaia?

– Da, acum e frumos, s-a răzbunat. SADOVEANU, O. I 98. Cît stătură ei, afară se răzbunase. ȘEZ. VII 138.
       • (Cu subiectul «vremea») Și de se răzbuna cîte-oleacă verb reflexiv:emea înspre amiază, răpede, răpede vedeai ceriul iar îmbrobodit cu nouri. CONTEMPORANUL, VI 290.
♦ (Despre nori) A se împrăștia. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. COȘBUC, P. I 223.

2. tranzitiv (În expresie) A răzbuna (pe cineva) la inimă sau (reflexiv) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) îmbuna, a (se) înveseli. Cînd te văd, badeo, la lună, inima mi se răzbună. HODOȘ, P. P. 85. Calul bun Și mîndra bună, La inimă mă răzbună. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 15.

3. tranzitiv (Rar) A însănătoși, a vindeca. Ia tu coasa de-o cosește, De boală mă mîntuiește Și ia grebla de-o adună Și de boală mă răzbună. ALECSANDRI, P. P. 310.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂZBUNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZBUNA:
RĂZBUNÁ, răzbún, verb

I. I.

1. reflexiv și intranzitiv A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate.
♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva.

2. tranzitiv A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău.
♦ A răscumpăra (4).

II. (popular)

1. reflexiv (La persoană

3) A se face verb reflexiv:eme bună, a se lumina, a se însenina.
♦ (Despre nori) A se împrăștia.

2. tranzitiv (În expresie) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (reflexiv) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli.

– prefix răz- + bun.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂZBUNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZBUNA:
RĂZBUNÁ, răzbún, verb

I. I.

1. reflexiv și intranzitiv A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate.
♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva.

2. tranzitiv A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău.
♦ A răscumpăra (4).

II. (popular)

1. reflexiv (La persoană

3) A se face verb reflexiv:eme bună, a se lumina, a se însenina.
♦ (Despre nori) A se împrăștia.

2. tranzitiv (În expresie) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (reflexiv) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli.

– Răz- + bun.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

răzbuna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbuna:
răzbuna verb vezi AMELIORA. DESTRĂMA. ÎMBUNĂTĂȚI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNSENINA. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. LIMPEZI. LUMINA. REFACE. RESTABILI. RIDICA. RISIPI. SPULBERA. TĂMĂDUI. VINDECA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂZBUNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂZBUNA:
RĂZBUNÁ verb

1. (învechit) a se izbândi. (S-a razbuna crunt pe el.)

2. (învechit) a răscumpara. (A razbuna sângele celui ucis.)

3. a pedepsi, (învechit) a răsplăti, (figurat) a spăla. (A razbuna rușinea îndurată.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

RĂZBUNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBUNA:
RĂZBUNA verb

1. (învechit) a se izbîndi. (S-a razbuna crunt.)

2. (învechit) a răscumpăra. (A razbuna sîngele celui ucis.)

3. a pedepsi, (învechit) a răsplăti, (figurat) a spăla. (A razbuna rușinea îndurată.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A RĂZBUNA răzbun
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂZBUNA răzbun:
A RĂZBUNÁ răzbún tranzitiv (acte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răsplăti. a razbuna razbun rușinea îndurată. /răz- + bun
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

răzbuna
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru răzbuna:
răzbuná, verb reflexiv –

1. A se însenina.

2. A se liniști.

– Din răz- + bun (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

răzbuna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbuna:
răzbuná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu răzbún, persoana a treia singular: el / ea și plural răzbúnă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răzbúne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răzbuna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răzbuna:
răzbuná (a razbuna) verb, indicativ prezent 3 răzbúnă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A RAZBUNA RAZBUN'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răzbuna
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răzbuna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-a răzbuna crunt pe el.
A răzbuna sângele celui ucis.
A răzbuna rușinea îndurată.
S-a răzbuna crunt.
A răzbuna sîngele celui ucis.
A răzbuna rușinea îndurată.
Răzbuna rușinea îndurată.
Răzbuná a răzbuna verb, indicativ prezent 3 răzbúnă.

GRAMATICA cuvântului răzbuna?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răzbuna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răzbuna poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul răzbuna se conjugă: ei ele răzbúnă

CUM DESPART ÎN SILABE răzbuna?
Vezi cuvântul răzbuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răzbuna?
[ răz-bu-na ]
Se pare că cuvântul răzbuna are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL răzbuna
Inţelegi mai uşor cuvântul răzbuna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Tranzitiv În expresie A răzbuna pe cineva la inimă sau reflexiv a i se răzbuna cuiva inima = a se îmbuna, a se înveseli
Tranzitiv În expresie A răzbuna pe cineva de inimă sau reflexiv a i se răzbuna cuiva inima = a se înveseli
Tranzitiv În expresie A răzbuna pe cineva de inimă sau reflexiv a i se răzbuna cuiva inima = a se înveseli

© 2024 qDictionar.com