 | as |
|
| Răspica [ răs-pi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU răspica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a raspica raspic în mai multe dicționareDefinițiile pentru a raspica raspic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răspica (forma la infinitiv) A răspica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSPICA: RĂSPICÁ, răspíc, verb I. tranzitiv (Învechit și arhaizant) 1. A străbate, a despica. Privesc mîndrul vultur... Cum falnic răspică a soarelui rază. DONICI, la TDRG. • (Poetic) De-ai fi ca mine tînăr și de-ai iubi, în fine... numai atunci mi-ai putea spune Că tu răspici cu mintea cumplitele furtune Ce-n pieptu-mi se ridică. MACEDONSKI, O. II 150. ♦ figurat A analiza. A răspica și a pătrunde cu de-amăruntul toate răsfățările de stil ale unui autor... este mai tot așa de anevoie. ODOBESCU, S. II 484. 2. A rosti, a spune, a pronunța lămurit, deslușit. Nici brațele să le ridic Eu n-am avut puterea Și nici cuvinte să răspic: Și mă-ngrozea durerea. COȘBUC, P. II 268. • (Metaforic) Frumos cînt-o turturică, Ea din grai așa-mi răspică: Ian ieși, mîndro, pînă-n poartă, De vezi dorul cum mă poartă. HODOȘ, P. P. 39. ♦ A explica limpede. Această credință a romînilor se află răspicată chiar și în unele poezii poporane. MARIAN, O. I 20. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răspica: răspicá (răspíc, răspicát), verb – 1. (învechit) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de prefix (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din italiana spiccare. – derivat răspicat, adverb (clar). Forme diferite ale cuvantului raspica: răspíc răsp Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSPICA: RĂSPICÁ, răspíc, verb I. tranzitiv (învechit) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ figurat A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – prefix răs- + [des]pica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSPICA: RĂSPICÁ, răspíc, verb I. tranzitiv (învechit) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ figurat A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răspica: răspica verb vezi CLARIFICA. DEFINI. DESCURCA. DESFACE. DESLUȘI. DESPĂTURI. DETERMINA. DEZDOI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STABILI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂSPICA răspic: A RĂSPICÁ răspíc tranzitiv învechit 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răspica: răspicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu răspíc, persoana a treia singular: el / ea și plural răspícă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răspica: răspicá (a raspica) (învechit) verb, indicativ prezent 3 răspícă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RASPICA RASPIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răspica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răspica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Răspicá a răspica învechit verb, indicativ prezent 3 răspícă. |
GRAMATICA cuvântului răspica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răspica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răspica poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE răspica? Vezi cuvântul răspica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răspica?[ răs-pi-ca ] Se pare că cuvântul răspica are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răspica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cât îl ia sau ține gura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul răspica se conjugă: ei ele răspícă
