 | as |
|
| Răsfira [ răs-fi-ra ] VEZI SINONIME PENTRU răsfira PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rasfira în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rasfira din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răsfira (forma la infinitiv) A răsfira conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRÁ, răsfír, verb I. (Și în forma resfira) 1. tranzitiv A desface fir cu fir, a separa între ele firele (părului, bărbii etc.), îndepărtîndu-le unele de altele, fără a strica întregul. Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445. • (Poetic) Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. • reflexiv Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171. • intranzitiv (Prin analogie) Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220. 2. reflexiv A se împrăștia în diferite direcții. Încet- încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63. • figurat Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, vezi 78. Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200. ♦ tranzitiv A întinde în direcții diverse. Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe locuțiune REBREANU, R. II 195. Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5. ♦ (Despre oameni, animale, colectivități) A porni în direcții diverse, a se răzleți. Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80. • tranzitiv Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202. 3. tranzitiv A împrăștia, a risipi, a presăra. Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II 12. • figurat Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U. 13. – Variante: resfirá, răshirá (matematică FOLK. 404) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRA verb 1. (învechit și regional) a rășchira. (Își rasfira barba.) 2. a se înfoia, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilvania) a se sperli. (Penele păunului se rasfira.) 3. a desface, a desfășura, a întinde. (Pasărea își rasfira aripile.) 4. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (popular) a (se) răzni, (învechit și regional) a (se) rășchira. (S-au rasfira în toate părțile.) 5. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A rasfira nisip peste tot.) 6. a împrăștia, a presăra, a pune. (A rasfira sare, zahăr pe bucate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRÁ, răsfír, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. tranzitiv A risipi, a împrăștia, a presăra. [Variante: resfirá verb I] – prefix răs- + fir. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRÁ, răsfír, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Variante: resfirá verb I] – Răs- + fir. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răsfira: răsfirá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu răsfír, persoana a treia singular: el / ea și plural răsfíră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRA verb 1. Răshir (16 A III 365). 2. Rosfir b. (16 A II 84). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răsfira: răsfirá (a rasfira) verb, indicativ prezent 3 răsfíră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A răsfira: A (se) răsfira ≠ a (se) strânge Forme diferite ale cuvantului a rasfira: a rasfirase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A răsfira: A răsfira ≠ a grămădi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RASFIRA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A răsfira Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a răsfira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Își a răsfira barba. Penele păunului se a răsfira. Pasărea își a răsfira aripile. S-au a răsfira în toate părțile. A a răsfira nisip peste tot. A a răsfira sare, zahăr pe bucate. Își a răsfira barba. A a răsfira nisip peste tot. A a răsfira sare, zahăr pe bucate. Răsfirá a a răsfira verb, indicativ prezent 3 răsfíră. |
GRAMATICA cuvântului A răsfira? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a răsfira. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A răsfira poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răsfira? Vezi cuvântul răsfira desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsfira?[ răs-fi-ra ] Se pare că cuvântul răsfira are trei silabe |
La plural verbul răsfira se conjugă: ei ele răsfíră