 | as |
|
| Răsfira [ răs-fi-ra ] VEZI SINONIME PENTRU răsfira PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rasfira rasfir în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rasfira rasfir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răsfira (forma la infinitiv) A răsfira conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRÁ, răsfír, verb I. (Și în forma resfira) 1. tranzitiv A desface fir cu fir, a separa între ele firele (părului, bărbii etc.), îndepărtîndu-le unele de altele, fără a strica întregul. Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445. • (Poetic) Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. • reflexiv Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171. • intranzitiv (Prin analogie) Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220. 2. reflexiv A se împrăștia în diferite direcții. Încet- încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63. • figurat Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, vezi 78. Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200. ♦ tranzitiv A întinde în direcții diverse. Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe locuțiune REBREANU, R. II 195. Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5. ♦ (Despre oameni, animale, colectivități) A porni în direcții diverse, a se răzleți. Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80. • tranzitiv Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202. 3. tranzitiv A împrăștia, a risipi, a presăra. Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II 12. • figurat Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U. 13. – Variante: resfirá, răshirá (matematică FOLK. 404) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRA verb 1. (învechit și regional) a rășchira. (Își rasfira barba.) 2. a se înfoia, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilvania) a se sperli. (Penele păunului se rasfira.) 3. a desface, a desfășura, a întinde. (Pasărea își rasfira aripile.) 4. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (popular) a (se) răzni, (învechit și regional) a (se) rășchira. (S-au rasfira în toate părțile.) 5. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A rasfira nisip peste tot.) 6. a împrăștia, a presăra, a pune. (A rasfira sare, zahăr pe bucate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRÁ, răsfír, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. tranzitiv A risipi, a împrăștia, a presăra. [Variante: resfirá verb I] – prefix răs- + fir. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRÁ, răsfír, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Variante: resfirá verb I] – Răs- + fir. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răsfira: răsfirá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu răsfír, persoana a treia singular: el / ea și plural răsfíră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RĂSFIRA: RĂSFIRA verb 1. Răshir (16 A III 365). 2. Rosfir b. (16 A II 84). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂSFIRA răsfir: A RĂSFIRÁ răsfír tranzitiv A face să se răsfire. /răs- + fir Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răsfira: răsfirá (a rasfira) verb, indicativ prezent 3 răsfíră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RASFIRA RASFIR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răsfira Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răsfira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Își răsfira barba. Penele păunului se răsfira. Pasărea își răsfira aripile. S-au răsfira în toate părțile. A răsfira nisip peste tot. A răsfira sare, zahăr pe bucate. Își răsfira barba. A răsfira nisip peste tot. A răsfira sare, zahăr pe bucate. Răsfirá a răsfira verb, indicativ prezent 3 răsfíră. |
GRAMATICA cuvântului răsfira? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răsfira. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răsfira poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răsfira? Vezi cuvântul răsfira desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsfira?[ răs-fi-ra ] Se pare că cuvântul răsfira are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răsfira |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la brodeală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul răsfira se conjugă: ei ele răsfíră
