 | as |
|
| Răpune [ ră-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU răpune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rapune rapun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rapune rapun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răpune (forma la infinitiv) A răpune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂPUNE: RĂPÚNE, răpún, verb III. (Astăzi mai ales popular) 1. tranzitiv A lua cuiva viața, a ucide, a omorî; (sens atenuat) a doborî, a distruge, a înfrînge. În scurt timp e răpus de o congestie pulmonară. SADOVEANU, E. 231. N-ai putut răpune Destinul ce-ți pîndi făptura. ARGHEZI, vezi 117. Cu valul verb reflexiv:emilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul verb reflexiv:emilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22. Să vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe taica. CARAGIALE, O. I 266. • (Cu complementul «capul», «viața», «zilele», figurat «inima») Păgînii au răpus capul lui Ion-vodă. SADOVEANU, O. I 489. Frigurile bălții și oftica răpuneau tot vieți fragede. I. BOTEZ, ȘC. 86. Că cu cine-am petrecut Mi s-a dus, măre, s-a dus, Inimioara mi-a răpus. ANT. literar popular I 134. Copilaș cu cal de foc! Oprește negrul pe loc Că-i pică potcoavele Și-ți răpune zilele. ALECSANDRI, P. P. 107. ♦ reflexiv A-și pierde viața, a-și găsi moartea. Inima-i zvîcnește tare, viața-i parcă se răpune. EMINESCU, O. I 84. Radu-vodă... se răpusese de o groaznică și cumplită boală. ODOBESCU, S. I 70. Pe Cerna-n sus mulți voinici s-au dus... Și toți s-au răpus. TEODORESCU, P. P. 415. • reflexiv reciproc. Bizantinii se ucideau, mama pe fiul, fiul pe tată... dar nicicînd nu se răpuneau fără sfînta împărtășanie. DELAVRANCEA, O. II 160. ♦ A învinge într-o luptă de idei; a convinge. A avut mult bucluc și vorbă cu oamenii; dar, cum i-i obiceiul lui, i-a răpus pe toți și i-a împăcat. SADOVEANU, B. 37. 2. reflexiv (Rar) A se sinucide. Sărăcuț de maica mea!... S-a răpus domnul [inginer]. ODOBESCU, S. III 189. – Forme gramaticale: perfectul simplu răpusei, participiu răpus. – prezent industrie și: răpúi (SADOVEANU, O. VIII 218, DELAVRANCEA, O. II 121, TEODORESCU, P. P. 315). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răpune: răpúne (răpún, răpús), verb – 1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (reflexiv) A muri. latina rĕpōnĕre (Pușcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), conform italiana rippore, prov. repondre, spaniolă reponer, portugheză repôr. – derivat răpuitor, adjectiv (care ucide). Forme diferite ale cuvantului rapune: răpún răpú Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂPUNE: RĂPÚNE, răpún, verb III. tranzitiv (popular) A ucide, a omorî. ♦ reflexiv A-și pierde viața. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ figurat A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [perfectul simplu răpusei, participiu răpus] – latina reponere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂPUNE: RĂPÚNE, răpún, verb III. tranzitiv (popular) A ucide, a omorî. ♦ reflexiv A-și pierde viața. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ figurat A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [perfectul simplu răpusei, participiu răpus] – latina reponere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răpune: răpune verb vezi ASASINA. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. DISTRUGE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂZBI. SFĂRÎMA. SUPRIMA. UCIDE. ZDROBI. ZVÎNTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂPUNE răpun: A RĂPÚNE răpún tranzitiv popular 1) (ființe) A lipsi de viață; a omorî; a ucide; a mântui; a sfârși. A fost răpus de un glonț. 2) figurat (inamici, adversari) A învinge, nimicind complet. /<lat. reponere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răpune: răpúne (a rapune) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpún, persoana a doua singular: tu răpúi, persoana întâi plural: noi răpúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răpuséi, persoana întâi plural: noi răpúserăm; conjunctiv prezent 3 să răpúnă; gerunziu răpunấnd; participiu răpús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răpune: răpúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpún, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răpuséi, persoana întâi plural: noi răpúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răpúnă; gerunziu răpunând; participiu răpús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RAPUNE RAPUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răpune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răpune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Răpúne a răpune popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpún, persoana a doua singular: tu răpúi, persoana întâi plural: noi răpúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răpuséi, persoana întâi plural: noi răpúserăm; conjunctiv prezent 3 să răpúnă; gerunziu răpunấnd; participiu răpús. |
GRAMATICA cuvântului răpune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răpune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răpune poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răpune? Vezi cuvântul răpune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răpune?[ ră-pu-ne ] Se pare că cuvântul răpune are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răpune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua vânt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
