eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a randui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Rândui [ rân-du-i ]
VEZI SINONIME PENTRU rândui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a randui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a randui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a rândui
Verbul: a rândui (forma la infinitiv)
A rândui conjugat la timpul prezent:
  • eu rânduiesc
  • tu rânduiești
  • el ea rânduiește
  • noi rânduim
  • voi rânduiți
  • ei ele rânduiesc
VEZI VERBUL a rândui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RÂNDUI:
RÂNDUÍ, rânduiesc, verb IV. tranzitiv

1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; prin extensie a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine.
♦ reflexiv A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui.

2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza.

3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci.
♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina.

4. (învechit) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a învesti, a numi.

– Rând + sufix -ui.[1]
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÂNDUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RÂNDUI:
RÂNDUÍ, rânduiesc, verb IV. tranzitiv

1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; prin extensie a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine.
♦ reflexiv A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui.

2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza.

3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci.
♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina.

4. (învechit) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a învesti, a numi.

– Rând + sufix -ui.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

rândui
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru rândui:
rânduí, rânduiesc, (rândului), verb tranzitiv –

1. (regional) A porunci.

2. A hărăzi, a orândui, a destina.

– Din rând + sufix -ui (Scriban, DEX, MDA).
Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

RÂNDUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RÂNDUI:
RÂNDUÍ verb

1. vezi aranja.

 2. vezi alinia.

 3. a rostui, (popular) a rosti. (A randui cele necesare.)

4. vezi succeda.

 5. vezi institui.

 6. vezi orândui.

 7. vezi hărăzi.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

A RÂNDUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RÂNDUI:
A RÂNDUÍ a randuiiésc tranzitiv

1) (diferite obiecte) A așeza în rând; a înșira.

2) vezi A ORÂNDUI.

3) rar A impune printr-o dispoziție. /rând + sufix a randuiui
Forme diferite ale cuvantului a randui: iésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

rândui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rândui:
rânduí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rânduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rânduiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural rânduiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rândui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rândui:
rânduí (a randui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rânduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rânduiá; conjunctiv prezent 3 să rânduiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

rândui
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru rândui:
rânduí, rânduiesc, verb tranzitiv

– A hărăzi, a orândui, a destina.

– Din rând + -ui.
Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș


CUVINTE APROPIATE DE 'A RANDUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rândui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rândui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A rândui cele necesare.
A RÂNDUÍ rânduiiésc tranzitiv 1 diferite obiecte A așeza în rând; a înșira.
/rând + sufix rânduiui.
Rânduí a rândui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rânduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rânduiá; conjunctiv prezent 3 să rânduiáscă.

GRAMATICA cuvântului rândui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rândui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rândui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE rândui?
    Vezi cuvântul rândui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rândui?
    [ rân-du-i ]
    Se pare că cuvântul rândui are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rândui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: ♦ locuțiune adverbiala într-o glăsuire?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a-și potoli foamea
    vatos
    cu toții; de comun acord
    drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app