 | as |
|
| Ragilă [ ra-gi-lă ] VEZI SINONIME PENTRU ragilă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ragila ragil în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ragila ragil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răgila (forma la infinitiv) A răgila conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RAGILĂ: RÁGILĂ, ragile, substantiv feminin (Și în forma raghilă) 1. Unealtă formată dintr-o scîndură în care sînt înfipți dinți de fier și prin care se trage cînepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. vezi darac. Dădu îndărăt, spre cămara lui, rînjindu-și din nou mînia pe care o avea în gîtlej ca pe o ragilă. SADOVEANU, Z. C. 342. În Moldova... pun o pernă pe o raghilă ș-acolo o poftește pe soacra mare, și cînd dă să se așeze, îi smucește perna, rămînînd pe raghilă. SEVASTOS, N. 315. Veniți încoace și aduceți cu voi și blăstămurile părintești: ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. • figurat Amîndoi prietinii... s-au îmbrățișat fără să-și puie buzele pe ragilele obrazurilor. SADOVEANU, N. P. 55. De subt buzele-i groase... înaintau spre afară două raghile rari de dinți ruginiți. HOGAȘ, M. N. 82. Înălțîndu-și creștetu-n cer, scărmănînd norii în raghila de stînci, înfipte pe fruntea-i pleșuvă, mîndrul uriaș farmecă rîul cu puterea măreției lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 173. 2. Zgardă cu țepi de fier, care se pune la gîtul cîinilor ciobănești ca să-i apere de mușcătura lupului. Omul ieșise din păpuriș c-o bîtă mare în dreapta, trăgînd cu stînga după sine în lanțug o cățea mare ciobănească, împodobită cu ragilă la grumaz. SADOVEANU, N. P. 36. [Cîinii] cu ragilă la gît, care voiseră să mă atace în ajun, acuma mă primiră cu prietinie, fîlfîind din cozi. id. O. A. II 212. ♦ Curea sau scîndurică cu cîteva cuie, care se fixează la botul vițeilor, ca să nu poată suge. Mînzatului leagă-i ragila cea cu cuie pe bot, ca să împungă pe mă-sa. SADOVEANU, B. 93. – plural și: ragili (SADOVEANU, N. P. 60). – Variantă: rághilă substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RAGILĂ: RÁGILĂ, ragile, substantiv feminin 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Variante: (regional) rághilă substantiv feminin] – conform germana Raffel. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RAGILĂ: RÁGILĂ, ragile, substantiv feminin 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Variante: (regional) rághilă substantiv feminin] – conform germana Raffel. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ragilă: rágilă (rágile), substantiv feminin – 1. Darac, pieptene pentru dărăcit cînepa. – 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gîtul cîinilor. – Variante raghilă, ravilă, cu derivat germana dialectal raffel, germana Riffel, prin intermediul limba slavă (veche) , conform limba cehă rafala, poloneză rafla (Cihac, II, 310; Tiktin). – derivat răgila, verb (a dărăci cînepa sau inul); rahilă, substantiv feminin (Muntenia, răzătoare). Forme diferite ale cuvantului ragila: rágile Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RAGILĂ: RÁGILĂ ragilae forme 1) Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinți metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase melițate (cânepa, inul etc.) pentru a fi curățate de puzderii sau de câlți. 2) Pieptene cu dinți metalici, folosit la pieptănatul animalelor. /cf. germana Raffel Forme diferite ale cuvantului ragila: ragilae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂGILA: RĂGILÁ, rágil și răgilez, verb I. tranzitiv A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. vezi dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghilá (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgelá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂGILA ragil: A RĂGILÁ rágil tranzitiv regional 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ragilă: ragilă forme pieptene de tras fuioare: ragila și peptenii de pieptenat câlți Hristos [Și raghilă, ravilă: conform limba cehă RAFALA, darac]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂGILA: RĂGILÁ, rágil, verb I. tranzitiv (regional) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂGILA: RĂGILÁ, rágil, verb I. tranzitiv (regional) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RAGILĂ: RAGILĂ substantiv (tehnic) (regional) raștilă. (Cu ragila se piaptănă fuiorul de in.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răgila: răgilá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rágil, persoana a treia singular: el / ea și plural rágilă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂGILA: RĂGILÁ verb (regional) a răheri. (A ragila fuiorul de in.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂGILA: RĂGILA verb (regional) a răheri. (A ragila fuiorul de in.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ragilă: rágilă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rágilei; plural rágile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ragilă: rágilă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rágilei; plural rágile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răgila: răgilá (a ragila) (regional) verb, indicativ prezent 3 rágilă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RAGILA RAGIL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răgila Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răgila dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÁGILĂ răgilae forme 1 Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinți metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase melițate cânepa, inul etc. Cu răgila se piaptănă fuiorul de in. Cu răgila se piaptănă fuiorul de in. A răgila fuiorul de in. A răgila fuiorul de in. Răgilá a răgila regional verb, indicativ prezent 3 rágilă. |
GRAMATICA cuvântului răgila? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răgila. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răgila poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ragilă? Vezi cuvântul ragilă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ragilă?[ ra-gi-lă ] Se pare că cuvântul ragilă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răgila |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi la voia cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul răgila se conjugă: ei ele rágilă
