 | as |
|
| Rage [ ra-ge ] VEZI SINONIME PENTRU rage PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rage rag în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rage rag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rage (forma la infinitiv) A rage conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rage: ráge (rág, răgít), verb – A mugi, a răcni, a behăi. latina ragĕre (Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1427; REW 7077), conform vezi limba franceza raire. Din secolul XVII, tendința este de a asimila conjug. cu cea a verb în -ire: formele participiu ras și ale gerunziului răgînd, pe care le citează Tiktin, sînt puțin folosite. – derivat răget, substantiv neutru (behăit, muget), cu variantă răget, ragăt, rare; rangăt, substantiv neutru (zbierat, muget), variantă cu infix nazal; ramăt, substantiv neutru (muget), negreșit altă variantă, deși dificil de explicat fonetic (după Tiktin, din freamăt, care nu este nici el mai ușor). Forme diferite ale cuvantului rage: ragerág răgít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RAGE: RÁGE, rag, verb III. intranzitiv (De obicei la persoană 3) (Mai ales despre boi, vaci, cerbi) A scoate răgete; a mugi. Vaca rage de foame în bătătură. VLAHUȚĂ, O. A. 358. Boii rag, caii rînchează, cînii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ figurat (Despre oameni) A țipa, a striga, a zbiera. Rabdă inimă și taci, Dacă n-ai gură să ragi. ȘEZ. XII 83. Badea rage Prin pîrloage, Lelea îngînă Din grădină (Clopotul și toaca). – Forme gramaticale: perfectul simplu răgíi, participiu ras. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RAGE rag: A RÁGE rag intranzitiv 1) (despre unele animale) A scoate răgete caracteristice speciei; a mugi; a răcni; a zbiera. 2) figurat deprindere (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare (de cele mai multe ori fără motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice și prelungi; a țipa; a striga; a răcni. /<lat. ragere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RAGE: RÁGE, rag, verb III. intranzitiv (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ figurat (Despre oameni) A țipa, a răcni, a zbiera, a urla. [Variante: răgí substantiv feminin] – Din latina ragere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RAGE: RÁGE, rag, verb III. intranzitiv (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ figurat (Despre oameni) A țipa, a răcni, a zbiera, a urla. [Variante: răgí substantiv feminin] – Din latina ragere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rage: ráge (a rage) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea ráge, imperfect persoana a treia singular: el / ea răgeá (nu se folosește la participiu, supin și timpurile compuse cu participiul) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RAGE: RAGE verb a mugi, a zbiera, (învechit și regional) a rugi, (regional) a rîncăi, a rîncălui, (Transilvania) a băuni. (Vitele rage.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rage: ráge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rag, persoana a doua singular: tu ragi, persoana a treia singular: el / ea ráge; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural rágă; gerunziu răgând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rage: rage vezi a sbiera ca vitele: boii rag, caii rânchează AL. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou RAGERE = clasic RUGIRE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RAGE RAG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RAGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rage dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ráge a rage verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea ráge, imperfect persoana a treia singular: el / ea răgeá nu se folosește la participiu, supin și timpurile compuse cu participiul. Vitele rage. |
GRAMATICA cuvântului RAGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rage. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RAGE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rage? Vezi cuvântul rage desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rage?[ ra-ge ] Se pare că cuvântul rage are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL RAGE Inţelegi mai uşor cuvântul rage dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLatina in limbaj vulgar sau argou / jargou RAGERE = clasic RUGIRE |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RAGE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Oraș sau centru universitar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
