 | as |
|
| Răcni [ răc-ni ] VEZI SINONIME PENTRU răcni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a racni în mai multe dicționareDefinițiile pentru a racni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răcni (forma la infinitiv) A răcni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂCNI: RĂCNÍ, răcnesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre animale) Ă scoate strigătul caracteristic speciei; a rage, a mugi, a zbiera. Și ce face o panteră, cînd s-aruncă să atace... Rupe membru după membru și răcnește fericită. MACEDONSKI, O. II 439. [Leul] răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. • (Despre păsări) Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. ALECSANDRI, P. A. 49. Gruia un corb auzea Tot răcnind și croncănind. BIBICESCU, P. P. 297. Noaptea răcnește, Ziua s-odihnește (Buha). GOROVEI, C. 33. • figurat Marea cenușie și cu creste uriașe, albe, răcnea atotputernică. DUMITRIU, P. forme 23. Răcnească furtuna de furie suptă, Și geamă ca iadul din basme oceanul, Tu dă-te cu totul nădejdii și luptă. NECULUȚĂ, Ț. despre 39. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice (de durere, de mînie); prin extensie a vorbi foarte tare. vezi striga, vocifera. Apoi îl luă de după gît pe Adam și-i răcni în ureche. DUMITRIU, P. forme 16. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Ticăitul boier răcnea cît putea. NEGRUZZI, S. I 156. Badiul țipă și răcnește. TEODORESCU, P. P. 541. • (Adesea urmat de numele unui animal, luat ca termen de comparație) Și răcnind ca un leu se luă la luptă. ISPIRESCU, L. 27. A sărit din somn, răcnind ca un taur. CREANGĂ, A. 101. • figurat Inima în el plîngea și răcnea: știu atît de mult! GALACTION, O. I 201. • tranzitiv (Rar) Nevasta lui Mogrea duruie la mașina de cusut, încît trebuie să-și răcnească din răsputeri cuvintele. C. PETRESCU, Î. II 128. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂCNI: RĂCNI verb 1. a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (regional) a țivli, (Transilvania) a puhăi, (Transilvania și Maramures) a țipoti, (familial figurat) a se sparge. (racni de durere.) 2. a striga, a țipa, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai racni, că te aud!) 3. a se răsti, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (popular) a se oțărî, a se stropși, (învechit și regional) a se răpști, (regional) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilvania) a se aspri, (Transilvania și Banat) a se născocorî, (prin Olt. și Muntenia) a se răboli, (învechit) a marecuvînta, (familial) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce racni așa la mine?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂCNI: A RĂCNÍ a racniésc intranzitiv 1) (despre persoane) A scoate răcnete; a produce sunete puternice și stridente; a striga; a țipa. 2) (despre copii) A plânge cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) popular A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a țipa; a vocifera. /<sl. ryknonti Forme diferite ale cuvantului a racni: a racniésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂCNI: RĂCNÍ, răcnesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; prin extensie a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din limba slavă (veche) ryknonti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂCNI: RĂCNÍ, răcnesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; prin extensie a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din limba slavă (veche) ryknonti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răcni: răcní (răcnésc, răcnít), verb – A striga, a țipa, a rage. – Variante răgni. limba slavă (veche) ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), conform limba sârbă riknuti. – derivat răcnet, substantiv neutru (țipăt, strigăt); răcnitură, substantiv feminin (strigăt). Forme diferite ale cuvantului racni: răcnésc racnirăc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răcni: răcní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răcnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răcnéa; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răcneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răcni: răcní (a racni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răcnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răcneá; conjunctiv prezent 3 să răcneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A răcni: A răcni ≠ a șopti Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RACNI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A răcni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a răcni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A răcni de durere. Ia nu mai a răcni, că te aud! 3. Ce a răcni așa la mine?. A RĂCNÍ a răcniésc intranzitiv 1 despre persoane A scoate răcnete; a produce sunete puternice și stridente; a striga; a țipa. Răcní a a răcni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răcnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răcneá; conjunctiv prezent 3 să răcneáscă. |
GRAMATICA cuvântului A răcni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a răcni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A răcni poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răcni? Vezi cuvântul răcni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răcni?[ răc-ni ] Se pare că cuvântul răcni are două silabe |