 | as |
|
| Răbufni [ ră-buf-ni ] VEZI SINONIME PENTRU răbufni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rabufni în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rabufni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răbufni (forma la infinitiv) A răbufni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂBUFNI: RĂBUFNÍ, răbufnesc, verb IV. intranzitiv 1. A produce (prin izbire, cădere) un zgomot surd și puternic; a se izbi, a se trînti cu putere de ceva, producînd un zgomot înfundat; (despre zgomote) a răsuna puternic. Din piață răbufneau strigăte îndărătnice. VORNIC, P. 215. Tunetele din nou răbufniră, fulgerele din nou porniră să scapere. C. PETRESCU, R. DR. 59. Slănina (căzînd) răbufni de niște strachini... pe care le sparse cu mare zgomot. DELAVRANCEA, la TDRG. • tranzitiv Numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt. ISPIRESCU, U. 54. Spată-Lată se duse în pădure să vadă ce au făcut cîinii cu muma zmeilor și o găsi răbufnită jos sub ei, cu ochii scoși din cap. POPESCU, B. I 101. 2. A izbucni cu putere (eliberîndu-se dintr-o strînsoare, dintr-o apăsare); a țîșni, a năvăli. Pe sub ușă răbufneau din cînd in cînd valuri de aer rece. GALAN, Z. R. 77. La cîte un colț de munte viscolul răbufnea, luînd sania ca pe o jucărie și purtînd-o spre prăpastie. BOGZA, Ț. 40. Un nour uriaș de scîntei răbufni brusc și se împrăștiă în văzduhul roșu. REBREANU, R. II 206. • figurat (Despre acțiuni, sentimente, prin extensie despre oameni) Din motive foarte delicate, nu mai răbufnea însă de mult pe față. VORNIC, P. 8. Amărît ca mine nu mai poate fi om subt soare! răbufni țăranul. REBREANU, R. II 42. ♦ tranzitiv A face să țîșnească, a împrăștia. Trenul... intră în gară, răbufnind aburi. DUMITRIU, N. 76. ♦ A năpădi asupra cuiva. L-a răbufnit o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. C. PETRESCU, A. R. 195. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂBUFNI: A RĂBUFNÍ a rabufniésc intranzitiv 1) A produce un zgomot înfundat, scurt și foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a răsuna puternic. a rabufniește o împușcătură. 3) A ieși cu putere dintr-o deschizătură îngustă; a erupe; a țâșni; a izbucni. 4) A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea. /ră(z)- + a bufni Forme diferite ale cuvantului a rabufni: a rabufniésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBUFNI: RĂBUFNI verb a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a țîșni, (regional) a năsădi, (prin Olt. și Banat) a bui, (Transilvania) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilvania și Moldova) a buti. (Petrolul rabufni din pămînt.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răbufni: răbufní (a rabufni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răbufnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răbufneá; conjunctiv prezent 3 să răbufneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răbufni: răbufní verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea răbufnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răbufneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răbufneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RABUFNI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RĂBUFNI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răbufni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A RĂBUFNÍ rĂbufniésc intranzitiv 1 A produce un zgomot înfundat, scurt și foarte puternic; a bufni foarte tare. RĂbufniește o împușcătură. Petrolul rĂbufni din pămînt. Răbufní a rĂbufni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răbufnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răbufneá; conjunctiv prezent 3 să răbufneáscă. |
GRAMATICA cuvântului RĂBUFNI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răbufni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RĂBUFNI poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răbufni? Vezi cuvântul răbufni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răbufni?[ ră-buf-ni ] Se pare că cuvântul răbufni are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RĂBUFNI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea țâță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul răbufni se conjugă: ei ele răbufneáscă
