 | as |
|
| Puţi [ pu-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU puţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a puti put în mai multe dicționareDefinițiile pentru a puti put din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a puți (forma la infinitiv) A puți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUȚI: PUȚÍ, put, verb IV. lntranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «a») A răspîndi un miros greu, neplăcut; a mirosi urît. Bedros puțea de departe a sudoare. DUMITRIU, N. 257. Fusese o zi dogoritoare, pieile puțeau, mai rău ca stîrvurile. CAMIL PETRESCU, O. I 618. Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i pute, se spune în ironie despre cineva care pretinde că e nevinovat. • figurat După ce i-au făcut curte – adecă lăzei cu galbeni – face în sfîrșit, dar tocma în urmă, și fetei declarație ce pute a aur și a precupeț, două ceasuri de departe. KOGĂLNICEANU, în DACIA literar 35. • (Impersonal) Aici pute. • Expresia: A puți locul sub cineva sau a-i puți (cuiva) și urma, se spune despre cineva foarte leneș. Leneșă bre, și urîtă, să te ferească dumnezeu, îi puțea și urma. I. Hristos II 174. Că de jos e cum e focul, Iar de lucru pute locul, hodoș, P. P. 191. A puți a pustiu = a fi gol. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă, și-apoi și asta pute-a pustiu. CREANGĂ, P. 45. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa. Parcă tot îi pute ceva, se spune despre cel care strîmbă tot timpul din nas, făcînd pe nemulțumitul. Viitorul țării nu e în coconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasul zbîrciog, parcă tot îi pute ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ♦ (Regional) A mirosi. Mie-mi pute a om pămîntean. SBIERA, la CADE. ♦ figurat A exista ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute tîrgul de mere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru puți: puțí (put, puțít), verb – A mirosi urît. – Megl. put(puțos), ambuțiri. latina *putῑre în loc de putēre (Pușcariu 1414; REW 6876), conform italiana putire (Prati 803), prov., cat. pudir; limba franceza puer (< vezi limba franceza puir). – derivat apuțit, substantiv neutru (învechit, miros); pucios, adjectiv (urît mirositor), probabil în loc de *puțicios, conform vezi italiana , pist. puzzoso; pucioasă, substantiv feminin (sulf), în loc de piatră pucioasă (după Pușcariu 1394 și Candrea de la un latina *puteōsa; puciocnă (variantă pucio(a)gnă), substantiv feminin (plantă, Bifora radians); împuți, verb (a răspîndi un miros greu; reflexiv, a începe să miroasă urît, a se putrezi; reflexiv, a se băși); împuțiciune, substantiv feminin (duhoare, putoare; lene); împuțit, adjectiv (puturos; stricat; leneș). – conform putoare. Forme diferite ale cuvantului puti: putiput puțít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PUȚI put: A PUȚÍ put intranzitiv 1) A emana un miros urât; a mirosi urât. 2) popular A fi semne că are sau va avea locuțiune Pute a bătaie. • Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) figurat fam. A fi plin peste măsură; a fi supraîncărcat. Pute piața de legume. /<lat. putere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUȚI: PUȚI verb a duhni, a mirosi, (prin Moldova) a se auzi, (Moldova) a duhli, (învechit) a duhori. (puti a băutură.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru puți: puțí (a puti) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele put, imperfect persoana a treia singular: el / ea puțeá; conjunctiv prezent 3 să pútă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru puți: puțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele put, imperfect persoana a treia singular: el / ea puțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural pútă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PUTI PUT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL puți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului puți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Puți a băutură. Puți a băutură. Puțí a puți popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele put, imperfect persoana a treia singular: el / ea puțeá; conjunctiv prezent 3 să pútă. |
GRAMATICA cuvântului puți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului puți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul puți poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE puţi? Vezi cuvântul puţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul puţi?[ pu-ţi ] Se pare că cuvântul puţi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL puți Inţelegi mai uşor cuvântul puți dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA puți a pustiu = a fi gol Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL puți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hormon folicular?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
