 | as |
|
| înalt [ î-nalt ] VEZI SINONIME PENTRU înalt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a pupa inalt în mai multe dicționareDefinițiile pentru a pupa inalt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNÁLT2, -Ă, înalți, -te, adjectiv 1. Care se întinde mult în sus; foarte ridicat. Copac înalt. Stîlp înalt. ▭ După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19. Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231. • Frunte înaltă = frunte mare, lată. • figurat Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75. Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, forme J. 371. Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180. • (Adverbial) Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). Carpații meridionali au pasuri înalte. ♦ (Despre oameni) De statură mare. Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, despre 72. Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, despre 41. 2. (Despre sunete sau despre voce) Care are un număr mare de oscilații pe secundă; ascuțit, subțire. Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154. Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41. • (Adverbial) Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22. Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. vezi III 11. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. Curent de înaltă tensiune. ▭ Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. figurat Superior; important, distins, măreț. Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13. Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236. Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. id. ib. 63. – Variantă: nalt, -ă (MACEDONSKI, O. I 27, SBIERA, P. 231, CREANGĂ, P. 126, ALECSANDRI, P. II 19) adjectiv Forme diferite ale cuvantului inalt: inalt-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înalt: înált (înáltă), adjectiv – 1. Care se ridică mult în sus. – 2. De statură mare. – 3. Superior, eminent. – 4. (învechit) Mîndru, trufaș. – 5. (substantiv neutru) Înălțime. – Variante nalt, înnalt. Mr. (a)naltu, megl. nalt. latina altus (Pușcariu 802; Candrea-Dens., 836; REW 387; DAR), conform albaneză naljtë, italiana , spaniolă, portugheză alto, prov. aut, limba franceza haut, cat. alt. Prezența lui în- a fost explicată diferit, ca reprezentant al latina in alto, adverb folosit ca adjectiv (REW; DAR) sau ca influență a verb înălța (Pascu, I, 34). S-ar explica poate mai bine din rațiuni de fonetică sintactică, pe baza unor expresii ca în altul (cerului), din alt, înțelese ca în nalt, din nalt; ceea ce ar explica și preferința popular pentru forma nalt, în loc de înalt. conform ALR, I, 60. derivat înălța (mr. analțu, megl. nalț), verb (a ridica; a urca; a ridica în slăvi; a dura, a construi, a edifica; reflexiv, a se împăuna), care poate fi la fel de bine derivat intern de la înalt, ca și un latina *altiāre (Diez, I, 17; Pușcariu 803) sau *inaltiāre (Candrea-Dens., 837; REW 385; DAR), conform italiana alzare, sard. altsare, prov. aussar, limba franceza hausser, cat. alsar, spaniolă alzar, portugheză alcąr; înălțător, adjectiv (sublim); înălțare, substantiv feminin (ridicare; sărbătoare creștină care se ține la 40 de zile de Paști; mîndrie, trufie); înălțător, substantiv neutru (dispozitiv de ochire la puști, tunuri etc.); înălțat, adjectiv (luminat, strălucit, titlu onorific); înălțătură, substantiv feminin (înălțime); înălție, substantiv feminin (învechit, Alteță); înălțime, substantiv feminin (distanță de la nivelul pămîntului pînă la un punct; Alteță); preaînălța, verb (a slăvi), din limba slavă (veche) prĕvŭznosti, secolul XVI, învechit; preaînălțat, adjectiv (luminat). Forme diferite ale cuvantului inalt: înáltă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adjectiv 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. • Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. figurat Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. • Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Variante: nalt, -ă adjectiv] – latina in altum. Forme diferite ale cuvantului inalt: inalt-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adjectiv 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. • Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. figurat Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. • Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Variante: nalt, -ă adjectiv] – latina in altum. Forme diferite ale cuvantului inalt: inalt-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNALT adjectiv, s. 1. adjectiv ridicat. (Un loc inalt.) 2. substantiv înălțime. (În inalt cerului.) 3. adjectiv lung, mare. (Un om inalt.) 4. adjectiv acut, ascuțit, subțire, (regional) țiflitor. (Sunete inalt.) 5. adjectiv ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, mare, nobil, (învechit și popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familial și peiorativ) simandicos. (Face parte dintr-o familie inalt.) 6. adjectiv important, însemnat, (învechit) însemnător. (Deține un post inalt.) 7. adjectiv ridicat, superior. (Nivel inalt de trai.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înalt: înált și nalt și (est) nant, -ă adjectiv (latina in, în, și altus, înalt, care e un participiu despre álere, a nutri; italiana spaniolă pg. alto, dialectul sicilian autu, limba franceza haut, pv. aut, cat. alt. vezi aliment). Mare, care se ridică maĭ sus de cît alțiĭ: munte, copac, om înalt. figurat Distins pin rang, aŭgúst: un înalt personagiŭ, o pozițiune înaltă. Superior, sublim: cugetărĭ înalte. muzică Ascuțit, de sus: voce înaltă. substantiv neutru fără plural În înaltu ceruluĭ, foarte sus, la mare înălțime. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înalț: înálț, a -ălțá vezi trecut (despre latina *altiare, despre altus, înalt; italiana alzare, limba franceza hausser, spaniolă alzar). Rîdic, construĭesc mărind înălțimea: a înălța un zid, o casă, o statuă. Suĭ, urc: a înălța un zmeŭ în aer. figurat Rîdic în rang, înaintez: a înălța pe cineva la un rang. Laud: poețiĭ îĭ înalță pe eroĭ. vezi reflexiv Mă rîdic, mă suĭ. figurat Ajung la o înaltă pozițiune socială. Mă fudulesc: nu te maĭ înălța atîta! vezi înjosez. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNÁLT1 inalttă (inaltți, inaltte) (în opoziție cu scund și jos) 1) Care se întinde mult în sus. Casă inalttă. • Frunte inalttă frunte lată, mare. 2) Care se află la mare înălțime. Loc inalt. 3) Care este mare de statură; lung. Un om inalt. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, mărime etc.). Curent electric de inalttă tensiune. Recoltă inalttă. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subțire. Notă inalttă. /<lat. in altum Forme diferite ale cuvantului inalt: inalttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNÁLT1, înalturi, substantiv neutru Înălțime. Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181. • Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească. În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114. Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNÁLT2 inalturi n. vezi ÎNĂLȚIME. • inaltul cerului bolta cerească; firmament. /<lat. in altum Forme diferite ale cuvantului inalt: inalturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înalt: înált adjectiv masculin, plural înálți; forme singular înáltă, plural înálte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înalt: înált adjectiv masculin, plural înálți; forme înáltă, plural înálte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a pupa înalt: a pupa înalt expresie (obs., glum.) a practica felația. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ÎNALT: ÎNALT adjectiv Naltul, Ioniță (Meșt. Hristos) Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înalt: Înalt ≠ jos, mic, scund Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PUPA INALT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Înalt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înalt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un loc Înalt. În Înalt cerului. Un om Înalt. Sunete Înalt. Face parte dintr-o familie Înalt. Deține un post Înalt. Nivel Înalt de trai. ÎNÁLT1 Înalttă Înaltți, Înaltte în opoziție cu scund și jos 1 Care se întinde mult în sus. Casă Înalttă. • Frunte Înalttă frunte lată, mare. Loc Înalt. Un om Înalt. Curent electric de Înalttă tensiune. Recoltă Înalttă. Notă Înalttă. Un loc Înalt. În Înalt cerului. Un om Înalt. ÎNÁLT2 Înalturi n. • Înaltul cerului bolta cerească; firmament. |
GRAMATICA cuvântului Înalt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înalt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înalt poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE înalt? Vezi cuvântul înalt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înalt?[ î-nalt ] Se pare că cuvântul înalt are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Înalt Inţelegi mai uşor cuvântul înalt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Frunte înaltă = frunte mare, lată Frunte înaltă = frunte mare, lată Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate; hi-fi Frunte înaltă = frunte mare, lată Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate; hi-fi Înaltul cerului sau văzduhului = bolta cerească |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Înalt |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Electronică cablaj imprimat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
