 | as |
|
| A pune pun [ a pu-ne pun ] VEZI SINONIME PENTRU a pune pun PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a pune pun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a pune pun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pune (forma la infinitiv) A pune conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PUNE pun: A PÚNE pun tranzitiv I. 1) (obiecte sau ființe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a așeza. a pune pun stiloul pe carte. a pune pun paltonul pe umerar. a pune pun copilul în cărucior. * a pune pun (sau a așterne, a închina) ceva la picioarele cuiva vezi PICIOR. a pune pun piciorul în prag vezi PICIOR. a pune pun pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. a pune pun în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). a pune pun ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. a pune pun (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăție. a pune pun umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-și a pune pun în gând a intenționa. a pune pun problema a atrage atenția asupra unei probleme. a pune pun la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-și a pune pun mințile (sau creierul) în mișcare a se gândi mai adânc; a-și concentra gândul. a pune pun (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acționeze; a zori. A-și a pune pun (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viața. A-și a pune pun viața în primejdie vezi VIAȚĂ. a pune pun (ceva) la inimă vezi INIMĂ. a pune pun(ceva) în gură vezi GURĂ. a pune pun bețe în roate vezi BĂȚ. Unde mai pui că... dacă mai ei la socoteală și... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcție); a numi. a pune pun șef de secție. a pune pun bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). a pune pun cartofi pentru sămânță. • a pune pun mână de la mână vezi MÂNĂ. a pune pun deoparte a ascunde cu un anumit scop. a pune pun preț a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A potrivi pe corp. A-și a pune pun căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). a pune pun ață în acuzativ • a pune pun masa a pregăti și a așeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. a pune pun cu botul pe labe (pe cineva) vezi botanică a pune pun (ceva sau pe cineva) la punct vezi PUNCT. 6) (semințe, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (ființe) A determina la o acțiune (prin constrângere). a pune pun să citească. a pune pun să mănânce. • a pune pun (cuiva) unghia în gât a forța să acționeze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanțe) A adăuga ca ingredient. a pune pun sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) a pune pun în circulație. a pune pun la vot. • a pune pun la bătaie vezi BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăți) a pune pun bir. a pune pun impozit. a pune pun vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiții speciale) a pune pun în inferioritate. a pune pun în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) a pune pun amendă a amenda. a pune pun diagnosticul a diagnostica. a pune pun în valoare a valora. a pune pun rămășag (sau pariu) a paria. a pune pun nume a numi. a pune pun poreclă a porecli. a pune pun stavilă a stăvili. a pune pun stăpânire a stăpâni. a pune pun la adăpost a adăposti. a pune pun la cântar a cântări. a pune pun la cazne a căzni. a pune pun la încercare a încerca. a pune pun la socoteală a socoti. a pune pun capăt (sau sfârșit) a sfârși. a pune pun iscălitura a iscăli. a pune pun în loc a înlocui. • A-și a pune pun capăt zilelor a se sinucide. /<lat. ponere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNE: PUNE verb 1. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi. (Se pune iar la pămînt.) 2.* (familial figurat) a se așeza, a se așterne. (Se pune pe carte, pe învățătură.) 3. a așeza, a lua. (L-a pune pe genunchi.) 4. a așeza, (regional) a alipui. (pune cana pe masă.) 5. a se așeza, a se așterne, a se depune. (S-a pune mult praf pe...) 6. a (se) plasa, a (se) situa. (Articolul enclitic se pune după nume.) 7. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (pune cum trebuie elementele unui ansamblu.) 8. a așeza, a așterne, a întinde. (pune fața de masă.) 9. a aranja, a așeza, a așterne, a pregăti. (pune masa.) 10. a depune. (pune pe birou tot ce ai în buzunare.) 11.* (figurat) a se lăsa. (S-a pune o iarnă grea.) 12. a (se) sui, a (se) urca. (Îl pune în car, pe cal.) 13. a turna. (Mai pune două picături; pune benzină pe foc.) 14. a expune, a întinde. (pune rufele la uscat.) 15. a împrăștia, a presăra, a răsfira. (A pune sare, zahăr pe bucate.) 16. a adăuga. (pune puțină sare la supă.) 17. a ascunde, a dosi. (Spune-mi imediat unde ai pune banii!) 18. a aplica. (pune ștampila pe un act.) 19. a aplica, a prinde. (Își pune barbă și mustăți.) 20. a coase. (I-a pune un petic la pantaloni.) 21. a propti, a rezema, a sprijini. (pune scara să suim.) 22. a fixa, a prinde. (pune olanele pe casă.) 23. a înhăma, a prinde. (pune caii la trăsură.) 24. a înjuga, a prinde. (A pune boii la car.) 25. a-și îmbrăca, a-și lua. (Și-a pune haina și a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (pune cămașa pe tine.) 27. a(-și) încălța, a(-și) trage. (Își pune bocancii.) 28. a planta, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (popular) a presădi, (prin Muntenia) a prosădi, (Transilvania) a răstăvi, (învechit) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A pune doi puieți.) 29. a semăna. (Cînd pune porumbul?) 30. a băga, a introduce, a vîrî. (pune vinul în damigeană.) 31. a închide, a încuia, a trage. (pune zăvorul la ușă.) 32. a băga, a închide, a vîrî. (Îl pune la arest.) 33. a alege, a desemna, a învesti. (Poporul îl pune domn.) 34. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a unge, (învechit) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au pune împărat.) 35. a desemna, a face, a numi, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (Îl pune ministru al său.) 36. a indica, a preciza. (pune te rog și data.) 37. a fixa, a preciza, a stabili. (A pune un diagnostic.) 38. a se compara, a se măsura. (Nu mă pune eu cu tine!) 39. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se măsura, (popular) a se prinde. (Cine se pune cu mine la trîntă?) 40. a se apuca, a începe, a (se) porni. (Se pune să mănînce.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pune: púne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural púnă; gerunziu punând; participiu pus Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pune: púne (a pune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUNE: PÚNE verb vezi așeza, pierde, sta, ședea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pune: pune verb vezi AȘEZA. PIERDE. STA. ȘEDEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PUNE PUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pune stiloul pe carte. Pune paltonul pe umerar. Pune copilul în cărucior. * pune sau a așterne, a închina ceva la picioarele cuiva vezi PICIOR. Pune piciorul în prag vezi PICIOR. Pune pe note o melodie a înregistra o melodie cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. Pune în scenă o piesă a înscena o piesă. Pune ochii sau ochiul pe cineva sau pe ceva a a râvni la cineva sau la ceva; b a urmări cu gând rău pe cineva. Pune sau a lăsa ochii sau privirea, nasul, capul în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăție. Pune umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-și pune în gând a intenționa. Pune problema a atrage atenția asupra unei probleme. Pune la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-și pune mințile sau creierul în mișcare a se gândi mai adânc; a-și concentra gândul. Pune pe cineva pe foc sau pe jăratic a a enerva tare pe cineva spunându-i ceva neplăcut; b a grăbi pe cineva să acționeze; a zori. A-și pune sau da capul la mijloc a garanta cu viața. A-și pune viața în primejdie vezi VIAȚĂ. Pune ceva la inimă vezi INIMĂ. Puneceva în gură vezi GURĂ. Pune bețe în roate vezi BĂȚ. Pune șef de secție. Pune bibliotecară. Pune cartofi pentru sămânță. • pune mână de la mână vezi MÂNĂ. Pune deoparte a ascunde cu un anumit scop. Pune preț a socoti ca valoros. A-și pune căciula. Pune ață în acuzativ • pune masa a pregăti și a așeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. Pune cu botul pe labe pe cineva vezi botanică pune ceva sau pe cineva la punct vezi PUNCT. Pune să citească. Pune să mănânce. • pune cuiva unghia în gât a forța să acționeze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. Pune sare în supă. în îmbinări 1 sugerând ideea de prezentare publică pune în circulație. Pune la vot. • pune la bătaie vezi BĂTAIE. 2 sugerând ideea de instituire a unei plăți pune bir. Pune impozit. Pune vamă. 3 sugerând ideea de situare în condiții speciale pune în inferioritate. Pune în încurcătură. 4 redând sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic pune amendă a amenda. Pune diagnosticul a diagnostica. Pune în valoare a valora. Pune rămășag sau pariu a paria. Pune nume a numi. Pune poreclă a porecli. Pune stavilă a stăvili. Pune stăpânire a stăpâni. Pune la adăpost a adăposti. Pune la cântar a cântări. Pune la cazne a căzni. Pune la încercare a încerca. Pune la socoteală a socoti. Pune capăt sau sfârșit a sfârși. Pune iscălitura a iscăli. Pune în loc a înlocui. • A-și pune capăt zilelor a se sinucide. Se pune iar la pămînt. Se pune pe carte, pe învățătură. L-a pune pe genunchi. Pune cana pe masă. S-a pune mult praf pe. Articolul enclitic se pune după nume. Pune cum trebuie elementele unui ansamblu. Pune fața de masă. Pune masa. Pune pe birou tot ce ai în buzunare. S-a pune o iarnă grea. Îl pune în car, pe cal. Mai pune două picături; pune benzină pe foc. Pune rufele la uscat. A pune sare, zahăr pe bucate. Pune puțină sare la supă. Spune-mi imediat unde ai pune banii! 18. Pune ștampila pe un act. Își pune barbă și mustăți. I-a pune un petic la pantaloni. Pune scara să suim. Pune olanele pe casă. Pune caii la trăsură. A pune boii la car. Și-a pune haina și a plecat. Pune cămașa pe tine. Își pune bocancii. A pune doi puieți. Cînd pune porumbul? 30. Pune vinul în damigeană. Pune zăvorul la ușă. Îl pune la arest. Poporul îl pune domn. L-au pune împărat. Îl pune ministru al său. Pune te rog și data. A pune un diagnostic. Nu mă pune eu cu tine! 39. Cine se pune cu mine la trîntă? 40. Se pune să mănînce. Púne a pune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus. |
GRAMATICA cuvântului pune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pune poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a pune pun? Vezi cuvântul a pune pun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a pune pun?[ a pu-ne pun ] Se pare că cuvântul a pune pun are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Perpetuarea speciei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
