 | as |
|
| Pune [ pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU pune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a pune mana în mai multe dicționareDefinițiile pentru a pune mana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pune (forma la infinitiv) A pune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNE: PUNE verb 1. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi. (Se pune iar la pămînt.) 2.* (familial figurat) a se așeza, a se așterne. (Se pune pe carte, pe învățătură.) 3. a așeza, a lua. (L-a pune pe genunchi.) 4. a așeza, (regional) a alipui. (pune cana pe masă.) 5. a se așeza, a se așterne, a se depune. (S-a pune mult praf pe...) 6. a (se) plasa, a (se) situa. (Articolul enclitic se pune după nume.) 7. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (pune cum trebuie elementele unui ansamblu.) 8. a așeza, a așterne, a întinde. (pune fața de masă.) 9. a aranja, a așeza, a așterne, a pregăti. (pune masa.) 10. a depune. (pune pe birou tot ce ai în buzunare.) 11.* (figurat) a se lăsa. (S-a pune o iarnă grea.) 12. a (se) sui, a (se) urca. (Îl pune în car, pe cal.) 13. a turna. (Mai pune două picături; pune benzină pe foc.) 14. a expune, a întinde. (pune rufele la uscat.) 15. a împrăștia, a presăra, a răsfira. (A pune sare, zahăr pe bucate.) 16. a adăuga. (pune puțină sare la supă.) 17. a ascunde, a dosi. (Spune-mi imediat unde ai pune banii!) 18. a aplica. (pune ștampila pe un act.) 19. a aplica, a prinde. (Își pune barbă și mustăți.) 20. a coase. (I-a pune un petic la pantaloni.) 21. a propti, a rezema, a sprijini. (pune scara să suim.) 22. a fixa, a prinde. (pune olanele pe casă.) 23. a înhăma, a prinde. (pune caii la trăsură.) 24. a înjuga, a prinde. (A pune boii la car.) 25. a-și îmbrăca, a-și lua. (Și-a pune haina și a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (pune cămașa pe tine.) 27. a(-și) încălța, a(-și) trage. (Își pune bocancii.) 28. a planta, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (popular) a presădi, (prin Muntenia) a prosădi, (Transilvania) a răstăvi, (învechit) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A pune doi puieți.) 29. a semăna. (Cînd pune porumbul?) 30. a băga, a introduce, a vîrî. (pune vinul în damigeană.) 31. a închide, a încuia, a trage. (pune zăvorul la ușă.) 32. a băga, a închide, a vîrî. (Îl pune la arest.) 33. a alege, a desemna, a învesti. (Poporul îl pune domn.) 34. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a unge, (învechit) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au pune împărat.) 35. a desemna, a face, a numi, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (Îl pune ministru al său.) 36. a indica, a preciza. (pune te rog și data.) 37. a fixa, a preciza, a stabili. (A pune un diagnostic.) 38. a se compara, a se măsura. (Nu mă pune eu cu tine!) 39. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se măsura, (popular) a se prinde. (Cine se pune cu mine la trîntă?) 40. a se apuca, a începe, a (se) porni. (Se pune să mănînce.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pune: púne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural púnă; gerunziu punând; participiu pus Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pune: púne (a pune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUNE: PÚNE verb vezi așeza, pierde, sta, ședea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pune: pune verb vezi AȘEZA. PIERDE. STA. ȘEDEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a pune mâna: a pune mâna expresie (argoul lumii interlope) a fura. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PUNE MANA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a pune mâna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a pune mâna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se a pune mâna iar la pămînt. Se a pune mâna pe carte, pe învățătură. L-a a pune mâna pe genunchi. A pune mâna cana pe masă. S-a a pune mâna mult praf pe. Articolul enclitic se a pune mâna după nume. A pune mâna cum trebuie elementele unui ansamblu. A pune mâna fața de masă. A pune mâna masa. A pune mâna pe birou tot ce ai în buzunare. S-a a pune mâna o iarnă grea. Îl a pune mâna în car, pe cal. Mai a pune mâna două picături; a pune mâna benzină pe foc. A pune mâna rufele la uscat. A a pune mâna sare, zahăr pe bucate. A pune mâna puțină sare la supă. Spune-mi imediat unde ai a pune mâna banii! 18. A pune mâna ștampila pe un act. Își a pune mâna barbă și mustăți. I-a a pune mâna un petic la pantaloni. A pune mâna scara să suim. A pune mâna olanele pe casă. A pune mâna caii la trăsură. A a pune mâna boii la car. Și-a a pune mâna haina și a plecat. A pune mâna cămașa pe tine. Își a pune mâna bocancii. A a pune mâna doi puieți. Cînd a pune mâna porumbul? 30. A pune mâna vinul în damigeană. A pune mâna zăvorul la ușă. Îl a pune mâna la arest. Poporul îl a pune mâna domn. L-au a pune mâna împărat. Îl a pune mâna ministru al său. A pune mâna te rog și data. A a pune mâna un diagnostic. Nu mă a pune mâna eu cu tine! 39. Cine se a pune mâna cu mine la trîntă? 40. Se a pune mâna să mănînce. Púne a a pune mâna verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus. |
GRAMATICA cuvântului a pune mâna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a pune mâna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a pune mâna poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE pune? Vezi cuvântul pune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pune?[ pu-ne ] Se pare că cuvântul pune are două silabe |