 | as |
|
| Publica [ pu-bli-ca ] VEZI SINONIME PENTRU publica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a publica public în mai multe dicționareDefinițiile pentru a publica public din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a publica (forma la infinitiv) A publica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICÁ, publíc, verb I. tranzitiv (Cu privire la opere, articole, informații etc.) A face să apară, a da la iveală, a tipări. O revistă de avantgardă îi publicase o novelă. C. PETRESCU, C. vezi 145. Publicam în verb reflexiv:emea ceea poezii. I. BOTEZ, ȘC. 59. Cațavencu poate muri astăzi, mîine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră. CARAGIALE, O. I 130. • reflexiv pasiv Din contribuțiunile membrilor ei s-au publicat multe opere literare. GHICA, S. A. 149. – prezent industrie și: (învechit) publicez (PANN, N. H. 20). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PUBLICA public: A PUBLICÁ públic tranzitiv 1) (cărți, articole, știri, hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita. 2) (știri, noutăți etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunța în mod public; a răspândi; a divulga. /<lat. publicare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICÁ, públic, verb I. tranzitiv A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din latina publicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICÁ, públic, verb I. tranzitiv A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din latina publicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICA verb 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (învechit) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A publica o revistă.) 2. a apărea, a ieși, a se tipări. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICÁ verb I. trecut A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < latina publicare, conform italiana pubblicare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru publica: publica verb vezi ANUNȚA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PONEGRI. VESTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICÁ verb 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (învechit) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A publica o revistă.) 2. vezi apărea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PUBLICA: PUBLICÁ verb trecut a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). • a edita. (< latina publicare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru publică: públică forme, plural ĭ (poloneză publika, politică, despre latina res publica, lucru public, stat). Cant. Republică. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru publica: publicá verb (silabe -bli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu públic, persoana a treia singular: el / ea și plural públică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru publica: publicá (a publica) (pu-bli-) verb, indicativ prezent 3 públică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUBLICĂ: PÚBLICĂ substantiv verbal republică, stat, țară. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru publică: publică substantiv verbal REPUBLICĂ. STAT. ȚARĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PUBLICA PUBLIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL publică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului publică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A publică o revistă. A publică o revistă. Publicá a publică pu-bli- verb, indicativ prezent 3 públică. |
GRAMATICA cuvântului publică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului publică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul publică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE publica? Vezi cuvântul publica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul publica?[ pu-bli-ca ] Se pare că cuvântul publica are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL publică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune la cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul publica se conjugă: ei ele públică
