 | as |
|
| Prepune [ pre-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU prepune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a prepune prepun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a prepune prepun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a prepune (forma la infinitiv) A prepune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUNE: PREPÚNE1, prepún, verb III. tranzitiv (Azi popular, mai ales în Moldova) A-și închipui pe cineva ca autor al unei fapte, a presupune (că este cineva sau ceva), a avea o bănuială, a bănui. Panaite Cîmpanu, advocatul, e cel roșcovan, pe care îl prepun eu că are să puște dropia. SADOVEANU, O. L. 68. Iată-mă-s... într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. ALECSANDRI, T. 314. ♦ A prevesti. Și-a amintit de zvonurile suratelor, care prepuneau acelui fecioraș noroace de dragoste. SADOVEANU, M. C. 33. Din împăcarea aceasta nu aștepta verb reflexiv:eun bine, nici prepunea verb reflexiv:eun rău. NEGRUZZI, S. I 150. – Formă gramaticală: participiu prepus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru prepune: prepúne, prepún, verb III (învechit și regional) 1. a pune, a așeza înainte. 2. a pune, a așeza în loc; a înlocui. 3. a adăuga, a înnădi. 4. (figurat) a întreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă). 7. a presupune, a bănui; a suspecta. 8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcție, misiune; a numi într-un post. 11. (despre oameni) a cunoaște (de mai înainte). 12. (reflexiv) a se lăsa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semăna a doua oară. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prepune: prepúne (prepún, prepús), verb – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. latina praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt învechit, se folosește azi cu sensul 3. – derivat prepus, substantiv neutru (suspiciune, îndoială); prepuelnic (variantă prepuitor), adjectiv (suspicios). conform pune. Forme diferite ale cuvantului prepune: prepún prepú Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREPUNE: PREPÚNE, prepún, verb III. tranzitiv 1. (popular) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – latina praeponere (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREPUNE: PREPÚNE, prepún, verb III. tranzitiv 1. (popular) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – latina praeponere (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUNE: PREPÚNE2, prepún, verb III. tranzitiv (Învechit) A însărcina pe cineva cu o funcție. Jafurile și tîlhăriile oamenilor direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților au fost nepomenite. GHICA, S. A. 57. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prepune: prepúne (a prepune) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prepún, persoana a doua singular: tu prepúi, persoana întâi plural: noi prepúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prepuséi, persoana întâi plural: noi prepúserăm; conjunctiv prezent 3 să prepúnă; gerunziu prepunấnd; participiu prepús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prepune: prepune verb vezi BĂNUI. ÎNDOI. PRESUPUNE. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEȚI. PROPUNE. PROROCI. RECOMANDA. SUSPECTA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. VESTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PREPUNE prepun: A PREPÚNE prepún tranzitiv 1) vezi A PRESUPUNE. 2) vezi A PROPUNE. /<lat. praeponere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prepune: prepune vezi a intra în bănuieli. [latina PRAEPONERE, cu sensul lui SUPPONERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prepune: prepúne verb → pune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PREPUNE PREPUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prepune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prepune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Prepúne a prepune popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prepún, persoana a doua singular: tu prepúi, persoana întâi plural: noi prepúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prepuséi, persoana întâi plural: noi prepúserăm; conjunctiv prezent 3 să prepúnă; gerunziu prepunấnd; participiu prepús. |
GRAMATICA cuvântului prepune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prepune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prepune poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prepune? Vezi cuvântul prepune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prepune?[ pre-pu-ne ] Se pare că cuvântul prepune are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prepune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ cap de bour?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
