 | as |
|
| Pradă [ pra-dă ] VEZI SINONIME PENTRU pradă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a prada în mai multe dicționareDefinițiile pentru a prada din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a prăda (forma la infinitiv) A prăda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRÁDĂ, prăzi, substantiv feminin 1. (Mai ales precedat de prepoziție «pentru», «în», «la») Acțiunea de a prăda; jefuire, jaf. A te supune mâniei unui prinț sălbatic înseamnă a-l îndemna să vie încă o dată în pradă asupra lumii în cel mai scurt timp. SADOVEANU, forme J. 195. De altfel cei mai mulți veneau pentru pradă. REBREANU, R. II 209. 2. (La singular cu sens colectiv) Totalul, suma bunurilor luate cu sila sau prin jaf (mai ales de către inamic, în timp de război). Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mai avută va fi prada decît singur te gîndești. MACEDONSKI, O. I 30. Mihai porunci ca toate prăzile ce luase de la turci să se împartă la ostași și la sărăcane. ISPIRESCU, M. vezi 32. • Expresia: (Învechit) A face pradă = a prăda. în tabăra lui Răzvan făcură verb reflexiv:ăjmașii multă pradă. BĂLCESCU, O. I 343. 3. (La sg.) Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. Cu pradă pe brațul stîng, cu paloșul în dreapta. Vasca se năpusti la deal. SADOVEANU, O. VII 39. Tovarășii lui Gheorghe părăseau lui Zibal prada prinsă cu atîta isteție. CARAGIALE, O. I 293. Am răpit pe Sinziana, fata lui Papură-împărat, și, cînd să mă bucur de prada mea, vine un hoț și mi-o fură ca din palmă. ALECSANDRI, T. I 456. • Expresia: Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, la bunul plac al cuiva, în stăpînirea, sub dominația unei persoane sau, figurat, a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. Mă simt toată tremurînd, Pradă dorului. EFTIMIU, Î. 38. Arald, cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă. EMINESCU, O. I 94. Măiculița lui, Pradă dorului, Ea mi-l tot căta, Și mi-l tot striga Dar nu mi-l găsea. TEODORESCU, P. P. 437. (În construcție cu verbele «a da», «a lăsa», «a arunca») Eu s-o las să geamă pradă groaznicului zmeu? EFTIMIU, Î. 105. Fruntea-albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsînd pradă gurii mele Ale tale buze dulci. EMINESCU, O. I 75. Eu alergai să ridic femeia ce mai bine voia să moară cu mine decît să mă lase în prada lupilor. BOLINTINEANU, O. 387. Și barbarii toți grămadă Morții crude se dau pradă. ALECSANDRI, P. II 16. (În construcție cu verbele «a fi», «a ajunge», «a cădea ») verb reflexiv:aja dînsei și pe tine te răpune. Ca și el, și tu ești pradă unui farmec negrăit. EFTIMIU, Î. 99. Cel bogat e surd la plînsul milei și nenorocirii, Pe grumazii voștri urcă a lui culme de mărire... Zguduiți-vă, și ele vor fi prăzile pieirii. DEMETRESCU, O. 38. Îmi pare că sînt prada celui mai dulce vis. ALECSANDRI, T. II 129. • (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Pe cînd Duca vv. cu armata turcească se trăgea dinaintea mîntuitorului Vienei, regele Sobieski, Moldova se făcu din nou pradă turburărilor. BĂLCESCU, O. I 186. 4. Vietate prinsă sau servind ca hrană animalelor sălbatice carnivore. Cum se ridică leul stăpîn într-o pustie Și-așteaptă prada mândru, cu nările în vînt. IOSIF, PATR. 71. Ochii bancherului se înflăcărară: ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. Pe vodă Lăpușneanul la vulturi să-l dăm pradă. ALECSANDRI, T. II 146. • Pasăre de pradă = pasăre răpitoare, vezi răpitor. Paserea de pradă, fîlfîind repede și mărunt din aripi, pluti o clipă, apoi porni ca o săgeată într-un zbor drept și șuierător. SADOVEANU, O. VII 82. 5. (Regional) Risipă. Pahon mînca tot prin sat... iar moșneagul puțină pradă făcea în bucate. RETEGANUL, P. V 4.- Gen. singular și: pradei (BART, E. 326). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pradă: prádă (prắzi), substantiv feminin – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. latina praeda (Pușcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), conform italiana preda, prov., spaniolă presa, limba franceza proie, cat., portugheză prea. – derivat prăda, verb (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al latina praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), conform italiana predare, portugheză prear, vezi limba franceza preer; prădăciune, substantiv feminin (jaf), din latina praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil derivat intern (Rosetti, I, 159); prădător, adjectiv (jefuitor), din latina praedator (Pușcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil derivat intern; prădalnic, adjectiv (jefuitor). – Din limba română provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). conform prădui. Forme diferite ale cuvantului prada: prắzi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRÁDĂ, prăzi, substantiv feminin 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (concretizat) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). • locuțiune verbala (învechit) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. • Expresia: Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; prin extensie vânat; prin generalizare orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. • Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (regional) Risipă, cheltuială inutilă. – latina praeda. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRÁDĂ, prăzi, substantiv feminin 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (concretizat) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). • locuțiune verbala (învechit) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. • Expresia: Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; prin extensie vânat; prin generalizare orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. • Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (regional) Risipă, cheltuială inutilă. – latina praeda. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pradă: prádă forme, plural ăzĭ și (vechĭ) prade (latina praeda, italiana preda, sard. cat. pg. prea, pv. preza, limba franceza proie. despre limba română vine rut. preĭda și ung. preda). Ceĭa ce se obține prădînd, furătură, lucru luat pe nedrept de la altu: hoțiĭ se întorceaŭ încărcațĭ de pradă, Tătariĭ aŭ făcut multă pradă, oile ajung prada lupilor. Ceĭa ce se perde, se nimicește: corabia fu prada valurilor, casa fu prada foculuĭ. Victimă: omu slab de suflet e prada pasiunilor luĭ. Animal, pasăre de pradă, animal, pasăre carnivoră (ca lupu, vulturu). A fi în prada..., a fi stăpînit de: a fi în prada uneĭ boale, uneĭ teribile neliniștĭ. vezi vĭeliște. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRADĂ, prăzi: PRÁDĂ, prăzi forme 1) rar vezi A PRĂDA. 2) Totalitate a bunurilor prădate. 3) Persoană răpită și dată în supunerea cuiva. • A fi pradă (sau prada) cuiva (sau a ceva) a) a fi în stăpânirea totală a cuiva; b) a fi copleșit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care servește drept hrană pentru animalele sălbatice. • Pasăre de pradă pasăre răpitoare. 5) figurat Obiect supus acțiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRĂDA: PRĂDA verb 1. a jefui, (rar) a tîlhări, (învechit și regional) a pleșcui, (învechit) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au prada la drumul mare.) 2. a fura. (L-au prada noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livresc) a devaliza. (Bandiții au prada banca.) 4. a deposeda, a jefui, (livresc) a spolia, (figurat) a despuia. (Stăpînul i-a prada de tot ce-au avut.) 5. a jefui, a răpi, (învechit) a răpști. (I-a prada de întreaga agoniseală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRĂDA: PRĂDÁ, prad, verb I. tranzitiv (popular) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – latina praedare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRĂDA: PRĂDÁ, prad, verb I. tranzitiv A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – latina praedare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRADĂ s. 1. jaf, jefuire, jefuit, prădare. prădat, prădăciune, (livresc) rapt, (învechit) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe prada.) 2. (termen militar) captură, (învechit) duium, plean, pleașcă. priză. (prada de război.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PRĂDA: A PRĂDÁ a pradaéz tranzitiv 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantități mari. 3) (oameni dependenți) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare Forme diferite ale cuvantului a prada: a pradaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRĂDA: PRĂDÁ verb vezi arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prăda: prăda verb vezi ARUNCA. ASASINA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNROBI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. ROBI. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prăda: prădá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prad, persoana a doua singular: tu prazi, persoana a treia singular: el / ea și plural prádă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural práde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prăda: prădá (a prada) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prad, persoana a doua singular: tu prazi, 3 prádă; conjunctiv prezent 3 să práde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pradă: prádă substantiv feminin, genitiv dativ articulat prăzii; plural prăzi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pradă: prádă substantiv feminin, genitiv dativ articulat prắzii; plural prăzi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRÁDĂ substantiv verbal captivitate, robie, sclavie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pradă: pradă substantiv verbal CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRÁDĂ s. 1. vezi jaf. 2. vezi captură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PRADĂ: PRÁDĂ (16 B IV 189), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PRADA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRADĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pradă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bandiții l-au pradĂ la drumul mare. L-au pradĂ noaptea hoții. Bandiții au pradĂ banca. Stăpînul i-a pradĂ de tot ce-au avut. I-a pradĂ de întreaga agoniseală. Porniți pe pradĂ. PradĂ de război. A PRĂDÁ pradĂéz tranzitiv 1 persoane A lipsi complet de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. L-au pradĂ noaptea hoții. Bandiții au pradĂ banca. Prădá a pradĂ popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prad, persoana a doua singular: tu prazi, 3 prádă; conjunctiv prezent 3 să práde. |
GRAMATICA cuvântului PRADĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pradă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRADĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pradă? Vezi cuvântul pradă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pradă?[ pra-dă ] Se pare că cuvântul pradă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PRADĂ Inţelegi mai uşor cuvântul pradă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Învechit A face pradă = a prăda Pradă sau prada cuiva = la discreția, la bunul plac al cuiva, în stăpînirea, sub dominația unei persoane sau, figurat, a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri Pasăre de pradă = pasăre răpitoare, vezi răpitor locuțiune verbala învechit A face pradă = a prăda Pradă sau prada cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri Pasăre de pradă = pasăre răpitoare locuțiune verbala învechit A face pradă = a prăda Pradă sau prada cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri Pasăre de pradă = pasăre răpitoare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRADĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Va reuși doar până la urmă! fără doar și poate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul prăda se conjugă: ei ele prádă
