 | as |
|
| Potrivi [ po-tri-vi ] VEZI SINONIME PENTRU potrivi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a potrivi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a potrivi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a potrivi (forma la infinitiv) A potrivi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POTRIVI: POTRIVÍ, potrivesc, verb IV. 1. reflexiv A avea însușiri comune cu cineva sau cu ceva; a fi la fel, a fi deopotrivă, a se asemăna; prin extensie a fi în armonie, a se armoniza. Nalt e de statură Și-ndesat pășește Și se potrivește – Potrivește bine, Draga mea, cu tine! COȘBUC, P. II 145. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească. EMINESCU, N. 36. Să căutăm împreună, prin largul domeniu al vînătoriei, un cîmp pe care ne vom potrivi poate la gusturi! ODOBESCU, S. III 50. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg. • Expresia: Ce se potrivește! = ce-are-a face! nu se poate. Mergem?... Poftim, vere. – Ce se potrivește!..-apucă d-ta înainte, vere, ești mai cărunt. ALECSANDRI, T. I 396. ♦ tranzitiv A pune pe același plan, a socoti asemenea, la fel, deopotrivă; a asemui, a compara. Dacă Alb-împărat își avea ginerele găsit în sluga grădinarului, de ce ne mai chema pe noi, să ne potrivească cu sluga și s-o aleagă mai de preț pe ea? VISSARION, B. 38. Cu cerul mă potrivește; Cu luna, cu stelele, Cu dragi rîndunelele. JARNÍK-BÎRSEANU, 38. 2. tranzitiv A așeza ceva la un loc nimerit, la locul cuvenit sau în cel mai bun loc; a aranja într-un fel. Ghiță Lungu își potrivi cu grifă pălăria pe un scaun, SADOVEANU, M. C. 134. Potrivi un ziar să-i acopere ochii de lumină. C. PETRESCU, C. vezi 275. Potrivi cărămizile la loc ca să nu se cunoască pe unde au intrat! ISPIRESCU, L. 372. • figurat Potrivim șirul de gînduri pe-o sistemă oarecare. EMINESCU, O. IV 46. ♦ (Cu privire la instrumente muzicale) A acorda. Lăutarii își potriveau zgomotos instrumentele. REBREANU, I. 25. Lăutarul, potrivindu-și strunele după cîntec, începu cît din gură, cît din scripcă. MIRONESCU, S. A. 55. ♦ A face să stea așa cum trebuie, a pune în cea mai bună poziție, a aranja. își potrivi ochelarii și se sculă de pe scaun. C. PETRESCU, A. 384. E farul de la Caliacra, șoptește ofițerul de cuart potrivindu-și binoclul. BART, S. M. 18. ♦ A aplica, a plasa la locul nimerit. Aș potrivi aci, și nu fără oarecare iscusință, vorba romînului: departe griva. de iepure. ODOBESCU, S. III 25. ♦ A împodobi, a găti, a dichisi. Bărbierii că-i chema, Pe el bine că-l spăla, Mi-l rădea și-l potrivea Și cu țoale-l îmbrăca. ȘEZ. VII 167. Și mi-l netezește Și mi-l potrivește Cu cioltar de fir. Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45. 3. tranzitiv A face să meargă bine, la fel cu altceva, a adapta; a da după... A potrivi ceasul. ▭ Mihai potrivea mersul mașinii după trapul mărunt al cailor, după înaintarea steagurilor mișcătoare din fața sa. MIHALE, O. 467. ♦ A face să fie bun, dozînd atît cît trebuie. A potrivi o mîncare dirnsare. • Expresia: A potrivi (pe cineva) din gît vezi gît. 4. tranzitiv (Cu privire la vorbe, glume) A ticlui bine, a rosti ceva în locul, la timpul sau în situația în care trebuie. Mă făceam smerit și numai rîdeam în mine mierîndu-mă tot atunci de ghibăcia minciunilor ce potrivisem, de-mi venea mai-mai să le cred și eu singur pe jumătate. CREANGĂ, A. 61. Gura mea toate le spune; Cetera mai și greșește... Gura mea le potrivește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 357. (Ironic) Surdul n-aude, dar le potrivește. 5. reflexiv (Despre piese tehnice, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A fi pe măsură, a fi cum se cere; a veni bine. Mă gîndesc cum aș putea să le demonstrez că piciorul [de lemn] este al tatei. I-aș pune pe toți să-l încerce și fără îndoială că nu s-ar potrivi la nici unul. SAHIA, N. 22. Condurul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici o cucoană, la nici o jupîneasă. ISPIRESCU, L. 306. • Expresia: A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca mireasa la moară, ca musca-n lapte, ca scripca cu iepurele) = a nu se potrivi de loc, a fi deplasat. Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 6. intranzitiv A face în așa fel incit...; a calcula, a chibzui. Potriviră să rămîie de mîncare pînă în seara a doua, ca să nu mai aprinză foc și să se zărească fumul de undeva. GALACTION, O. I 297. Voi căta dar a vă spune Pentru ce norodul vostru potrivit-am să se-adune Azi, aci, și-n taină. DAVILA, vezi vezi 32. Să potrivești totdeauna să fie foc zdravăn în sobă. CREANGĂ, P. 87. • tranzitiv Calul o potrivea cum să vină tot cam la o parte ca să-i reteze verb reflexiv:eun cap [balaurului]. ISPIRESCU, L. 18. 7. reflexiv (Construit cu dativul sau cu determinări introduse prin prepoziție «la») A asculta (sau a crede pe cineva), a face (cuiva) pe voie, a se lua după cineva sau ceva, a-și pune mintea cu cineva sau ceva. Dacă m-aș potrivi nevestii, ar trebui să cumpăr tăt tîrgu. C. PETRESCU, Î. II 128. Cînd m-aș potrivi eu babei, la toate cele, apoi aș lua cîmpii! CREANGĂ, P. 77. • (Fără determinări) Nu te potrivi. Dumneata rămîi cum ești. SADOVEANU, B. 263. 8. intranzitiv (Popular) A se împotrivi. Iar cumva de n-ăi voi Și mie te-i potrivi, Apoi foarte vei greși, Că eu roaba ți-oi lua Și nimica nu ți-oi da. TEODORESCU, P. P. 117. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POTRIVI: POTRIVI verb 1. a adapta, (livresc) a apropria. (A potrivi unui anumit scop.) 2. a adapta, a ajusta. (A potrivi o piesă la un mecanism.) 3. a (se) nimeri, (Banat și Transilvania) a (se) păsăli. (Potcoava nu se potrivi.) 4. a-i veni, (Transilvania) a i se vîji. (Pantoful i se potrivi.) 5. a-i cădea, a-i ședea, a-i veni. (Haina i se potrivi bine.) 6. a(-și) aranja, a(-și) așeza. (Își potrivi cravata.) 7. a îndrepta, (prin Transilvania) a aiepta. (A potrivi cuvertura.) 8. a doza, a proporționa. (A potrivi substanțele într-un amestec.) 9. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (potrivi cum trebuie elementele unui ansamblu.) 10. a aranja, a regla. a repara, (popular și fam.) a meșteri. (A potrivi un aparat.) 11. a acorda, a regla. (potrivi aparatul de radio.) 12. a aprecia, a calcula, a socoti. (A potrivi ceva din ochi.) 13. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a merge, (popular și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se potrivi bine cu albul.) 14. a concorda, a corespunde, (popular) a se lovi, (prin Bucovina și Moldova) a se știmui, (învechit) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute se potrivi între ele.) 15. a o prinde. (Aerul ștrengăresc i se potrivi de minune.) 16. a se asemăna, a se asemui, a se compara, (popular) a se lovi, (învechit) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se potrivi cu cea din tîrg.) 17. a corespunde, a răspunde. (O măsură ce se potrivi intereselor largi.) 18. a cadra, a corespunde, a merge, (învechit și regional) a veni. (Ce faci tu nu se potrivi cu momentul ales.) 19. a se preta. (Semințe ce se potrivi la cultura forțată.) 20. a o nimeri, (popular) a o brodi. (A o potrivi ca nuca-n perete.) 21. a aranja, a ticlui, (popular și fam.) a drege, (popular) a (o) brodi. (A potrivi astfel lucrurile încît...) 22. a se întîmpla, a se nimeri, (popular) a se brodi, (învechit și regional) a se prileji, a se prilejui, (Transilvania) a tălăli, (prin Maramures) a se tîlni, (Banat) a se zgodi. (S-a potrivi să fie acolo.) 23. a cădea, a se nimeri, a pica, (popular) a se brodi. (Sărbătoarea se potrivi într-o sîmbătă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POTRIVI: POTRIVÍ, potrivesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. ♦ A (se) compara. 2. tranzitiv A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel, a face să stea așa cum trebuie. ♦ A împodobi, a dichisi. 3. tranzitiv A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a adapta, a da după... ♦ (popular) A acorda un instrument muzical. ♦ A doza atât cât trebuie (pentru a fi bun). A potrivi o mâncare din sare. 4. tranzitiv A da forma dorită, necesară etc.; a fasona. ♦ figurat A ticlui; a improviza. Potrivise pe hârtie câteva poezii. 5. reflexiv și tranzitiv A fi sau a face pe măsura cuiva, a-i veni sau a face să vină bine. Haina i se potrivește. ♦ reflexiv A fi în concordanță, a se armoniza. • Expresia: A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. 6. tranzitiv A face în așa fel încât...; a calcula, a chibzui, a cumpăni. 7. reflexiv (popular și fam.) A da cuiva ascultare, a-i face pe voie; a consimți. 8. reflexiv (învechit și popular) A se împotrivi. – Din potrivă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POTRIVI: POTRIVÍ, potrivesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. ♦ A (se) compara. 2. tranzitiv A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel considerat potrivit. ♦ A împodobi, a dichisi. 3. tranzitiv A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a adapta, a da după... ♦ (popular) A acorda un instrument muzical. ♦ A doza după gust. A potrivi o mâncare din (sau de) sare. 4. tranzitiv A da forma dorită, necesară etc.; a fasona. ♦ figurat A ticlui; a improviza. Potrivise pe hârtie câteva poezii. 5. reflexiv și tranzitiv A fi sau a face pe măsura cuiva, a veni sau a face să vină bine. Haina i se potrivește. ♦ reflexiv A fi în concordanță, a se armoniza. • Expresia: A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. 6. tranzitiv A face în așa fel încât...; a calcula, a chibzui, a cumpăni. 7. reflexiv (popular și fam.) A se pune la mintea cuiva, a da ascultare; a consimți. 8. reflexiv (învechit și popular) A se împotrivi. – Din potrivă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A POTRIVI: A POTRIVÍ a potriviésc tranzitiv 1) A face să se potrivească. 2) A face să ocupe poziția necesară; a pune să stea cum trebuie; a așeza; a aranja. 3) (volumul, masa, mărimea) A determina cu aproximație. 4) (instrumente muzicale) A face să producă sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune să meargă la fel cu altul. 6) (persoane) A face să capete un aspect îngrijit; a găti, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mâncăruri) A gusta adăugând anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul și la locul cuvenit. 9) A hotărî (în minte), examinând toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. a potrivi cum e mai bine. /Din potrivă Forme diferite ale cuvantului a potrivi: a potriviésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru potrivi: potriví verb (silabe -tri-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele potrivésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea potriveá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural potriveáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru potrivi: potriví (a potrivi) (po-tri-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele potrivésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea potriveá; conjunctiv prezent 3 să potriveáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru POTRIVI: POTRIVÍ verb vezi împotrivi, opune.[1] Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru potrivi: potrivi verb vezi ÎMPOTRIVI. OPUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A POTRIVI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL potrivi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului potrivi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A potrivi unui anumit scop. A potrivi o piesă la un mecanism. Potcoava nu se potrivi. Pantoful i se potrivi. Haina i se potrivi bine. Își potrivi cravata. A potrivi cuvertura. A potrivi substanțele într-un amestec. Potrivi cum trebuie elementele unui ansamblu. A potrivi un aparat. Potrivi aparatul de radio. A potrivi ceva din ochi. Albastrul se potrivi bine cu albul. Datele obținute se potrivi între ele. Aerul ștrengăresc i se potrivi de minune. Socoteala de acasă nu se potrivi cu cea din tîrg. O măsură ce se potrivi intereselor largi. Ce faci tu nu se potrivi cu momentul ales. Semințe ce se potrivi la cultura forțată. A o potrivi ca nuca-n perete. A potrivi astfel lucrurile încît. S-a potrivi să fie acolo. Sărbătoarea se potrivi într-o sîmbătă. Potcoava nu se potrivi. Pantoful i se potrivi. A potrivi cuvertura. A potrivi substanțele într-un amestec. Potrivi cum trebuie elementele unui ansamblu. A potrivi ceva din ochi. Ce faci tu nu se potrivi cu momentul ales. A potrivi astfel lucrurile încât. S-a potrivi să fie acolo. A POTRIVÍ potriviésc tranzitiv 1 A face să se potrivească. Potrivi cum e mai bine. Potriví a potrivi po-tri- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele potrivésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea potriveá; conjunctiv prezent 3 să potriveáscă. |
GRAMATICA cuvântului potrivi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului potrivi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul potrivi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE potrivi? Vezi cuvântul potrivi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul potrivi?[ po-tri-vi ] Se pare că cuvântul potrivi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL potrivi Inţelegi mai uşor cuvântul potrivi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ce se potrivește! = ce-are-a face! nu se poate A se potrivi ca nuca-n perete sau ca mireasa la moară, ca musca-n lapte, ca scripca cu iepurele = a nu se potrivi de loc, a fi deplasat A se potrivi ca nuca-n perete sau ca musca-n lapte = a fi nepotrivit, a fi deplasat A se potrivi ca nuca-n perete sau ca musca-n lapte = a fi nepotrivit, a fi deplasat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL potrivi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se pune pe cheltuială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
