 | as |
|
| Polei [ po-le-i ] VEZI SINONIME PENTRU polei PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a polei în mai multe dicționareDefinițiile pentru a polei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a polei (forma la infinitiv) A polei conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEÍ 2, poleiesc, verb IV. tranzitiv 1. A acoperi (un material sau un obiect) cu un strat subțire de aur sau de argint, a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hîrtie colorată etc. (Mai ales în metafore și comparații) Moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. 2. figurat A îmbrăca într-o lumină aurie sau argintie, a da un luciu strălucitor, a face să strălucească. Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Sințe-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. • reflexiv Cînd prindeau a se polei virf urile trestiilor bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92. ♦ A înfrumuseța, uneori nemotivat, o situație, un aspect, o idee. A polei realitatea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEÍ2, poleiesc, verb IV. 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. tranzitiv și reflexiv figurat A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ tranzitiv A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din limba slavă (veche) polijati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEÍ2, poleiesc, verb IV. 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. tranzitiv și reflexiv figurat A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ tranzitiv A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din limba slavă (veche) polijati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLEI: POLÉI1 substantiv neutru Pojghița de gheață care se formează pe pămînt sau pe obiecte prin înghețarea ploii sau a zăpezii topite. vezi ghețuș. Afară era polei grozav, caragiaee, p. 14. Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU, O. I 157. ♦ (Regional) Promoroacă, chiciură. Poleiul a început să se scuture mai întîi de pe frunze. SLAVICI, vezi P. 159. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A POLEI: A POLEÍ a poleiiésc tranzitiv 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (în scop protector sau/și decorativ); a sufla; a spoi. 2) figurat (despre lumină sau surse de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a face să strălucească (ca poleiul). 3) figurat (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseța. /<sl. polijati Forme diferite ale cuvantului a polei: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLEI: POLÉI1, poleiuri, substantiv neutru Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ figurat Strălucire, lustru, luciu. ♦ (regional) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLEI: POLÉI1, poleiuri, substantiv neutru Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ figurat Strălucire, lustru, luciu. ♦ (regional) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru polei: poléi (poléiuri), substantiv masculin – Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). – Variante polai. latina pulegium, prin intermediul limba slavă (veche) , conform limba slovenă, limba cehă, poloneză, limba rusă polej (Cihac, II, 274; Tiktin), în limba maghiara polaj. Forme diferite ale cuvantului polei: poléiuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEI: POLÉI poleiiuri n. 1) Strat subțire de gheață format pe suprafața solului, pe copaci, pe orice obiect lăsat în aer liber. 2) figurat Luciu al suprafeței unor obiecte. /v. a polei Forme diferite ale cuvantului polei: iuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru polei: poléi1 substantiv masculin (regional) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polei: poleí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele poleiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea poleiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural poleiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polei: poleí2 (a polei) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele poleiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea poleiá; conjunctiv prezent 3 să poleiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEI substantiv ghețuș, (învechit și regional) polediță, (regional) poleială, policie, sticluș. (Afară e polei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru polei: poléi2 substantiv masculin plural (regional) nume dat unor ființe supranaturale din basme. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEÍ verb a sufla, (învechit și popular) a spoi. (A polei un obiect cu aur.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEI verb a sufla, (învechit și popular) a spoi. (A polei un obiect cu aur.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POLEI: POLÉI substantiv verbal apărătoare, chiciură, promoroacă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru polei: polei, poleiesc vezi t. (argoul lumii interlope) a aresta, a închide. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru polei: polei substantiv verbal APĂRĂTOARE. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polei: !poléi1 substantiv neutru, articulat poléiul; plural poléiuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru POLEI: POLEI, Lupul (Sur VII), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polei: poléi substantiv neutru, articulat poléiul Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A POLEI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL polei Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului polei dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A POLEÍ poleiiésc tranzitiv 1 obiecte sau piese de metal A acoperi cu metal inoxidabil în scop protector sau/și decorativ; a sufla; a spoi. POLÉI poleiiuri n. Poleí2 a polei verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele poleiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea poleiá; conjunctiv prezent 3 să poleiáscă. Afară e polei. Afară e polei. A polei un obiect cu aur. A polei un obiect cu aur. |
GRAMATICA cuvântului polei? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului polei. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul polei poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE polei? Vezi cuvântul polei desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul polei?[ po-le-i ] Se pare că cuvântul polei are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL polei |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a fi uns cu toate unsorile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul polei are forma: poléiuri
