 | as |
|
| Pleca [ ple-ca ] VEZI SINONIME PENTRU pleca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a pleca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a pleca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pleca (forma la infinitiv) A pleca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ, plec, verb I. I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. • Expresia: (tranzitiv) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor. ♦ reflexiv A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. reflexiv (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. • Expresia: A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin. II. tranzitiv A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ reflexiv A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ reflexiv (popular) A se îndupleca; a se milostivi. III. intranzitiv 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ specializare A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – latina plicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECA verb I. 1. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se pleca de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (popular și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a pleca pe o parte.) 3. a se închina, a se înclina, a se prosterna. (S-a pleca adînc în fața lui.) 4. a se smeri, a se supune, a se umili. (Se pleca în fața divinității.) 5. a apune, a asfinți, a coborî, a dispărea, a pieri, (livresc) a declina, (rar) a scădea, (popular) a scăpăta, a sfinți, (figurat) a se culca, a se scufunda. (Soarele se pleca după dealuri.) 6. a se închina, a se preda, a se supune, (învechit) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (Nu s-au pleca inamicului.) 7. a ceda, a se supune. (Să nu se pleca în fața dușmanului.) II. 1. a porni, (învechit) a (se) clăti, a purcede. (Au pleca la drum.) 2. a se duce, a merge, a porni, (popular) a (se) mișca, (învechit și regional) a păsa. (Unde pleca?) 3. a (o) apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păși, a pomi, (rar) a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (A pleca pe drumul acela.) 4. a se căra, a se duce. (Să pleca imediat de aici!) 5. a se retrage. (Vă rog să-mi permiteți să pleca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ, plec, verb I. I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. • Expresia: (tranzitiv) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a asculta cu atenție, a lua în considerare. • reflexiv A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de spunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. reflexiv (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. ♦ figurat (învechit) A decădea. II. tranzitiv A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ reflexiv A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ reflexiv (popular) A se îndupleca; a se milostivi. III. intranzitiv 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ specializare A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – latina plicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ1, plec, verb I. intranzitiv A părăsi locul unde se află și a se duce în altă parte, a se deplasa dintr-un loc în altul; a porni. Eu cred că are dreptate și trebuie să plecăm. DUMITRIU, N. 34. Cînd am plecat, un ornic bătea din ceață rar. ARGHEZI, vezi 114. • (Urmat de determinări arătînd locul de pornire sau de destinație, scopul, timpul, modul etc.) Nechifor Lipan plecase de acasă după niște oi la Dorna ș-acu sfîntu-Andrei era aproape și el încă nu se întorsese. SADOVEANU, B. 9. Eu plec cu sacu-n spate. La calea jumătate, Cer plata, trei săruturi. COȘBUC, P. I 63. Căpitanul, fără vorbă, s-a închinat adînc și a plecat degrabă să-și facă datoria. CARAGIALE, O. III 71. Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. EMINESCU, O. I 103. • (În apostrofări) Pleacă (de aici)! • (Despre lucruri și despre abstracte) Parcă tot sîngele îmi plecase spre capătul lumii. CAMIL PETRESCU, U. N. 229. Dorul meu pe unde pleacă Nu-i pasăre să-l întreacă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 90. • tranzitiv (Rar) Harabalele-ncărca și la moară le pleca. TEODORESCU, P. P. 146. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ verb vezi accepta, admite, aproba, consimți, convinge, cuceri, decide, declina, determina, face, hotărî, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, ocupa, permite, primi, subjuga, supune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pleca: pleca verb vezi ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. CONVINGE. CUCERI. DECIDE. DECLINA. DETERMINA. FACE. HOTĂRÎ. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. OCUPA. PERMITE. PRIMI. SUBJUGA. SUPUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pleca: plecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu plec, persoana a treia singular: el / ea și plural pleácă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pleca: plecá (a pleca) verb, indicativ prezent 3 pleácă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A pleca: A pleca ≠ a sosi, a veni Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PLECA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A pleca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a pleca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Crengile se a pleca de rod. Casa s-a a pleca pe o parte. S-a a pleca adînc în fața lui. Se a pleca în fața divinității. Soarele se a pleca după dealuri. Nu s-au a pleca inamicului. Să nu se a pleca în fața dușmanului. Au a pleca la drum. Unde a pleca? 3. A a pleca pe drumul acela. Să a pleca imediat de aici! 5. Vă rog să-mi permiteți să a pleca. Unde a pleca acum seara? 3. Să a pleca imediat de aici! 5. Vă rog să-mi permiteți să a pleca. Plecá a a pleca verb, indicativ prezent 3 pleácă. |
GRAMATICA cuvântului A pleca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a pleca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A pleca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pleca? Vezi cuvântul pleca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pleca?[ ple-ca ] Se pare că cuvântul pleca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A pleca Inţelegi mai uşor cuvântul a pleca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe tranzitiv A-și pleca capul sau fruntea, grumazul, genunchiul = a se supune, a se umili A nu avea unde să-și plece capul ori trupul, oasele = a nu se putea odihni, a nu avea unde să se odihnească A-și pleca inima = a a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c a se dedica, a se închina A-și pleca urechea = a a asculta cu atenție, a lua în considerare; b a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor A se pleca spre apus = despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor a fi în declin tranzitiv A-și pleca capul sau fruntea, grumazul, genunchiul = a se supune, a se umili A nu avea unde să-și plece capul ori trupul, oasele = a nu se putea odihni, a nu avea unde să se odihnească A-și pleca inima = a a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c a se dedica, a se închina A-și pleca urechea = a asculta cu atenție, a lua în considerare |
La plural verbul pleca se conjugă: ei ele pleácă