 | as |
|
| Plasă [ pla-să ] VEZI SINONIME PENTRU plasă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a plasa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a plasa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a plasa (forma la infinitiv) A plasa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ2, plase, substantiv feminin Nume dat diverselor obiecte făcute dintr-o împletitură (cu ochiuri rare) de sfoară, de sîrmă etc. a) Unealtă de pescuit, formată dintr-o împletitură (dreptunghiulară) de cînepă, iută etc., fixată la un băț gros de care se ține. vezi voloc. I-am plătit plasele cît nu face, fiindcă-i locul bun [de pescuit]. DAVIDOGLU, O. 87. Pescarii încremeneau o clipă Privindu-ne, și plasa o scufundau în pripă. PERPESSICIUS, S. 7. Erau bărcile mici și negre ale pescarilor ce se duceau la plasele și cîrligele așezate departe în mare. BART, S. M. 70. • figurat În plasa gîndurilor mele de lumină Ți-am prins imagina. TOPÎRCEANU, B. 82. • Expresia: A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela (pe cineva), a amăgi, a seduce; a prinde în cursă, vezi cursă. b) Cursă pentru păsări, animale etc. c) Rețea de frînghie folosită pentru a îngrădi porțiunea din spatele porții, la jocurile de fotbal și de handbal. Mingea s-a oprit în plasă. ♦ Rețea de frînghie fixată între doi stîlpi, la mijlocul terenului și peste care se trece mingea la jocurile de volei și de tenis, rețea la tenisul de masă. d) Rețea pe care se așază valizele într-un compartiment de tren. Întoarse rama de piele, în care se afla agățată de mînerul valizei din plasă, carta de vizită. C. PETRESCU, C. vezi 8. e) Săculeț de mînă făcut dintr-o rețea de sfoară sau de mătase folosit pentru a purta diferite obiecte; fileu. f) Rețea peste care se mai pune adesea iarbă, crăci etc., folosită pentru a camufla obiective, lucrări, puncte strategice militare. g) Împletitură de sfori prin care trec ițele la războiul de țesut manual; ostrețe. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASÁ, plasez, verb I. tranzitiv 1. A așeza ceva într-un anumit loc; a așeza pe cineva într-un post, într-o situație (bună); a procura cuiva o. slujbă. Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. ♦ reflexiv A se situa pe o poziție; a lua atitudine (de pe o anumită poziție). A se plasa pe poziții progresiste. 2. (Cu privire la valori bănești) A investi. Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. ♦ A vinde. Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. ♦ (Cu privire la vorbe, idei) A spune ceva la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. vezi 66. 3. (La sporturile cu mingea) A trimite, a îndrepta mingea într-un loc anumit. A plasat mingea în colțul porții. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ1, plase, substantiv feminin I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. • Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. • Expresia: A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din limba slavă (veche) plasa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ1, plase, substantiv feminin I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♦ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. • Expresia: A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așază în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și evidențiază marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din limba slavă (veche) plasa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru plasă: plásă forme, plural e (vechea slavă plasa, rețea plasă, zonă, regiune: sîrb. plasa, sloĭ; rut. polósa, limba rusă -sá, regiune). Rețea, împletitură de sfoară pe care o poartă pin apă doĭ oamenĭ ca să prindă pește. (Sînt și plase de prins păsărĭ și feare, precum și plase de sîrmă de făcut cotețe de păsărĭ saŭ gardurĭ. vezi năvod, voloc). Subdiviziune administrativă a unuĭ județ la șes ( vezi plaĭ). Lamă de metal (Vechĭ). Plăsea (Vechĭ): cuțite cu plase de cerb. Talpă la sania țărănească (Sud). De plasa luĭ (Transilvania), de felu luĭ, din natura luĭ. vezi plașcă 2. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASÁ, plasez, verb I. 1. tranzitiv A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. tranzitiv A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. tranzitiv și reflexiv A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ tranzitiv A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ reflexiv A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. tranzitiv (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din limba franceza placer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASÁ, plasez, verb I. 1. tranzitiv A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. tranzitiv A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. tranzitiv și reflexiv A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ tranzitiv A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ reflexiv A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. tranzitiv (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din limba franceza placer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLASĂ s. I. 1. fileu, rețea. (plasa la un năvod.) 2. fileu, (învechit) rezil. (plasa pentru păr.) 3. fileu. (plasa la jocul de tenis.) 4. (tehnic) paravan. (plasa la războiul de țesut.) 5. (tehnic) plasa ițelor = cocleți (la plural), (regional) ostrețe (la plural). (plasa la războiul de țesut.) 6. păienjeniș, pînză, (rar) păinjinar, (regional) painginăraie, (învechit) păioară. (Prins ca într-o plasa de păianjen.) 7. sacoșă, (regional) neț. (Bagă cumpărăturile în plasa.) II. (învechit, în Moldova) ocol. (plasa era o subdiviziune a județului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASA verb 1. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) situa, a (se) stabili. (A plasa uzina în apropiere de...) 2. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) posta. (S-a plasa în fața ușii.) 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se plasa după nume.) 4. a se clasa, a se clasifica, a se situa. (S-a plasa al doilea în concurs.) 5. a băga, a investi, a vîrî. (A plasa un capital în ceva.) 6. a desface, a vinde, (regional) a petrece, (învechit, în Transilvania) a cheltui. (A plasa o marfă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PLASA: A PLASÁ a plasaéz tranzitiv 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenție). a plasa într-un post. a plasa o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiție; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrățișeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer Forme diferite ale cuvantului a plasa: a plasaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ3, plăși, substantiv feminin (În vechea organizare administrativă a țării) Subdiviziune administrativă mai mică decît un județ. Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, plasa de sus. CREANGĂ, O. A. 285. Fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă. NEGRUZZI, S. I 111. – Gen.-dat. și: (neobișnuit) plăsei (MACEDONSKI, O. III 36). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASÁ verb I. trecut 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ reflexiv A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < limba franceza placer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASÁ verb I. trecut 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. • a vinde mărfuri. • a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. reflexiv a se situa pe o anumită poziție. (< limba franceza placer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru plasa: plasá (plaséz, plasát), verb – A așeza într-un anumit locuțiune în franceză placer. – derivat plasament, substantiv neutru, din limba franceza placement; deplasa, verb, din limba franceza déplacer; deplasat, adjectiv (învechit, în afara locului, inoportun); plasator, substantiv masculin (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol). Forme diferite ale cuvantului plasa: plaséz plasá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ1 plasae forme 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecționată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuințări; fileu. • A prinde pe cineva în plasa a seduce pe cineva. 2) Obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa Forme diferite ale cuvantului plasa: plasae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plasă: plasă forme 1. întindere de gard: 2. subdiviziunea unui județ în șes: România vechie avea 372 plăși administrate odinioară de câte un subprefect și în prezent de câte un administrator. [slava PLASA, țară]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ substantiv verbal ascuțiș, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streașină, talpă, tăiș, tip, varietate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plasă: plasă substantiv verbal ASCUȚIȘ. CATEGORIE. CĂLCÎI. CHIP. FEL. GEN. JGHEAB. LAMĂ. LATURĂ. LIMBĂ. MÎNER. NEAM. PLAZ. PLĂSEA. SOI. SORT. SPECIE. STAUL. STREAȘINĂ. TALPĂ. TĂIȘ. TIP. VARIETATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ2 plasae forme 1) (în evul mediu în Țara Românească) Parte dintr-o moșie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui județ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa Forme diferite ale cuvantului plasa: plasae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru plasă: plásă, pláse, plăși, plése, substantiv feminin (învechit și regional) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLASA: PLASÁ verb 1. vezi amplasa. 2. vezi posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se plasa după nume.) 4. vezi clasa. 5. vezi investi. 6. vezi vinde. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ 1 substantiv feminin (Rar) Limbă de cuțit, tăiș. Că de grea moarte-am murit, De plasa cuțitului, De pușca-mpăratului. MARIAN, Î. 354. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plasă: plasă forme împletitură de sfoară spre a prinde pești și păsări. [Poate identică cu vorba următoare]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plasă: plásă (împletitură, împărțire administrativă, tăiș) substantiv feminin, genitiv dativ articulat plásei; plural pláse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ2, plese, substantiv feminin (regional) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din limba neogreacă plási. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLASĂ: PLÁSĂ2, plese, substantiv feminin (regional) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din limba neogreacă plási. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plasă: plásă1 (împletitură, împărțire administrativă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat plásei; plural pláse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plasă: plásă2 (fel de mâncare) (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat plései; plural plése Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plasă: plásă (fel de mâncare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat plései; plural plése Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plasa: plasá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu plaséz, persoana a treia singular: el / ea și plural plaseáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru plăsa: plăsá, plăséz, verb I (învechit) a bate din palme. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plasa: plasá (a plasa) verb, indicativ prezent 3 plaseáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru plasă: plasă, plase substantiv feminin păcăleală. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLĂSA: PLĂSÁ verb vezi aplauda. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plăsa: plăsa verb vezi APLAUDA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PLASA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plăsa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plăsa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Plăsa la un năvod. Plăsa pentru păr. Plăsa la jocul de tenis. Plăsa la războiul de țesut. Plăsa la războiul de țesut. Prins ca într-o plăsa de păianjen. Bagă cumpărăturile în plăsa. Plăsa era o subdiviziune a județului. A plăsa uzina în apropiere de. S-a plăsa în fața ușii. Articolul enclitic se plăsa după nume. S-a plăsa al doilea în concurs. A plăsa un capital în ceva. A plăsa o marfă. A PLASÁ plăsaéz tranzitiv 1 A pune printr-un efort special într-un anumit loc realizând o intenție. Plăsa într-un post. Plăsa o minge. Plăsa la un năvod. Plăsa la jocul de tenis. Plăsa la războiul de țesut. Tehnic plasa ițelor vezi cocleți; ostrețe la plural, plăsa la războiul de țesut. Plăsa era o subdiviziune a județului. PLÁSĂ1 plăsae forme 1 Împletitură cu ochiuri mari, confecționată din fire groase textile, sintetice sau metalice având diverse întrebuințări; fileu. • A prinde pe cineva în plăsa a seduce pe cineva. PLÁSĂ2 plăsae forme 1 în evul mediu în Țara Românească Parte dintr-o moșie cuvenită unui proprietar. Articolul enclitic se plăsa după nume. Plasá a plăsa verb, indicativ prezent 3 plaseáză. |
GRAMATICA cuvântului plăsa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plăsa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plăsa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plasă? Vezi cuvântul plasă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plasă?[ pla-să ] Se pare că cuvântul plasă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL plăsa Inţelegi mai uşor cuvântul plăsa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A prinde pe cineva în plasă = a înșela pe cineva, a amăgi, a seduce; a prinde în cursă, vezi cursă Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic A prinde pe cineva în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce pe cineva ♦ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic A prinde pe cineva în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce pe cineva Tehnic plasa ițelor = cocleți la plural, regional ostrețe la plural |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plăsa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hercinic, -ă, hercinici, -ce, adjectiv în sintagma orogeneza hercinică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plasă are forma: pláse
