 | as |
|
| Plantă [ plan-tă ] VEZI SINONIME PENTRU plantă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a planta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a planta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a planta (forma la infinitiv) A planta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ (< latina, limba franceza ) substantiv feminin I. Nume generic dat organismelor vegetale cu corpul format dintr-un tal uni- sau pluricelular, lipsit de țesuturi (plante inferioare, talofite) sau dintr-un corm, alcătuit din rădăcină, tulpină, frunze cu structură tisulară (majoritatea plantelor superioare, cormofite). În clasificarea tradițională, alcătuiesc unul din cele două regnuri ale lumii vii (Plantae sau Vegetalia). În unele clasificări moderne, regnul Plantae nu mai include ciupercile (considerate un regn aparte), nici algele (incluse în regnul Protoctista). Celulele planta au membrană solidă, de obicei celulozică. Cele mai multe trăiesc fixate în sol, de unde își extrag apa și sărurile minerale necesare; există și planta acvatice (submerse sau cu frunze și flori plutind deasupra apei; cu rădăcinile înfipte în mâl sau plutitoare) și planta epifite (care trăiesc pe trunchiul sau crengile arborilor). După modul de obținere a hranei se împart în planta autotrofe (plantele verzi, care realizează procesul de fotosinteză) și care constituie principala sursă de hrană (direct sau indirect) pentru toate celelalte organisme vii și heterotrofe (saprofite și parazite). După durata ciclului de dezvoltare sunt: anuale, bienale și perene. • Planta mamă = planta cultivată pentru a genera alte plante. Plante tehnice = planta cultivate pentru a fi utilizate ca materie primă în diferite ramuri industriale. De ex.: planta textile (in, cânepă, bumbac, iută, ș.a.), planta oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță, in pentru ulei), planta folosite în industria zahărului (trestie de zahăr, sfeclă de zahăr). II. (anatomie) Talpă (I, 1). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ, plante, substantiv feminin (Spre deosebire de animal) Nume generic pentru tot ce își extrage, prin rădăcini, hrana din sol; se caracterizează în general printr-un mod de nutriție specific (materia organică fiind sintetizată direct din materia anorganică), prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză (în cazul speciilor superioare), prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; vegetală; (prin restricție, sens curent) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. Plante de nutreț. Plante ornamentale. ▭ Coliviile [canarilor] se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. Înaintea ochilor îi apăru Simon, cu figura palidă, stinsă, ca o plantă lipsită de soare. SAHIA, N. 101. Plantă textilă vezi textil. Plantă medicinală vezi medicinal. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANTA: PLANTA, plantez, verb I. tranzitiv 1. A introduce în pămînt puieți, răsaduri, butași, vițe, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. vezi sădi. Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. A fixa în pămînt un stîlp, un par etc. ♦ figurat A așeza, a instala. Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. vezi 160. • (reflexiv, în expresie; familiar) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ1, plante, substantiv feminin Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din latina planta, limba franceza plante. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ1, plante, substantiv feminin Organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este folositoare omului. – Din latina planta, limba franceza plante. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANTA: PLANTÁ, plantez, verb I. tranzitiv 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc.. • Expresia: (reflexiv) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din limba franceza planter, latina plantare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANTA: PLANTÁ, plantez, verb I. tranzitiv 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. • Expresia: (reflexiv) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din limba franceza planter, latina plantare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTA: PLANTÁ verb I. trecut 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). • a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (termen militar) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (familial) a părăsi brusc pe cineva. II. reflexiv (figurat, fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< limba franceza planter, latina plantare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ1 plantae forme Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină și frunze. plantae legumicole. plantae medicinale. • plantae anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. plantae bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. plantae perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulți ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, limba franceza plante Forme diferite ale cuvantului planta: plantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PLANTA: A PLANTÁ a plantaéz tranzitiv 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) termen militar (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, latina plantare Forme diferite ale cuvantului a planta: a plantaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ2 plantae forme anatomie (la om și la unele animale) Partea inferioară, ușor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul și susține greutatea corpului în timpul mersului; talpă. [G.-D. plantei] /<lat. planta, limba franceza plante Forme diferite ale cuvantului planta: plantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ substantiv feminin Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuști etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (anatomie) Fața interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< latina planta, conform limba franceza plante]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru plantă: *plántă forme, plural e (latina planta). Vegetal (copac, pom, copăcel, floare, buruĭană, ĭarbă, cĭupercă): botanica e studiu plantelor; planta se naște, crește și moare (se usucă) ca și animalele, dar nu se mișcă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTA: PLANTA verb a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (popular) a presădi, (prin Muntenia) a prosădi, (Transilvania) a răstăvi, (învechit) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A planta doi puieți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTA: PLANTÁ verb I. trecut 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [conform limba franceza planter, latina plantare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ2, plante, substantiv feminin Fața inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din latina planta, limba franceza plante. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ2, plante, substantiv feminin Fața inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din latina planta, limba franceza plante. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ substantiv feminin I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< latina planta, limba franceza plante) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLANTĂ substantiv (anatomie) talpă, (prin Transilvania) tablă. (planta a piciorului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru planta: plantá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu plantéz, persoana a treia singular: el / ea și plural planteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plantă: plántă (botanică, anatomie ) substantiv feminin, genitiv dativ articulat plántei; plural plánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plantă: plantă forme nume general sub care se înțeleg toate vegetalele. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru plântă: plântă, plânte, substantiv feminin (învechit) talpa piciorului; plantă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru plantă: plantă, plante substantiv feminin (adol.) prostănac, nerod, nătărău. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ substantiv vegetală, (învechit) sad. (Animale și plantae.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLANTĂ substantiv vegetală, (învechit) sad. (Animale și plantae.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plantă: plántă substantiv feminin, genitiv dativ articulat plántei; plural plánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru planta: plantá (a planta) verb, indicativ prezent 3 planteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLANTĂ: PLÁNTĂ substantiv verbal talpă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PLANTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PLANTĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plantă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLÁNTĂ1 plantĂe forme Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină și frunze. PlantĂe legumicole. PlantĂe medicinale. • plantĂe anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. PlantĂe bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. PlantĂe perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulți ani. A PLANTÁ plantĂéz tranzitiv 1 butași, puieți, răsad etc. PLÁNTĂ2 plantĂe forme anatomie la om și la unele animale Partea inferioară, ușor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul și susține greutatea corpului în timpul mersului; talpă. A plantĂ doi puieți. A plantĂ doi puieți. PlantĂ a piciorului. Animale și plantĂe. Animale și plantĂe. Plantá a plantĂ verb, indicativ prezent 3 planteáză. |
GRAMATICA cuvântului PLANTĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plantă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PLANTĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plantă? Vezi cuvântul plantă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plantă?[ plan-tă ] Se pare că cuvântul plantă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PLANTĂ Inţelegi mai uşor cuvântul plantă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMamă = p Plante tehnice = p reflexiv, în expresie; familiar A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva reflexiv A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva reflexiv A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PLANTĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unul una, altul alta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul planta se conjugă: ei ele planteáză
