 | as |
|
| Plăcea [ plă-cea ] VEZI SINONIME PENTRU plăcea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a placea în mai multe dicționareDefinițiile pentru a placea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a plăcea (forma la infinitiv) A plăcea conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEÁ, plac, verb II. intranzitiv 1. (Cu subiectul logic în dativ, subiectul gramatical exprimînd obiectul acțiunii) A simți dragoste sau simpatie pentru cineva, a avea înclinație pentru ceva; a-i conveni, a-i fi pe plac. Am muncit amîndoi și ne-am luat. Că așa a fost. Mi-a plăcut muncă, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Ea frumoasă m-a făcut Și eu ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18. Ce ție nu-ți place altuia nu face. Nu-i frumos ce e frumos, ci e frumos ce-ți place. • Expresia: Știi că-mi placi? = (exprimă contrarietatea) n-ai nimerit, n-ai dreptate, te înșeli. (Cu sens reciproc) Atunci pentru întîiași dată se întîlni în față Mihai cu Basta... Ei nu-și plăcură unul altuia. BĂLCESCU, O. II 268. • (Popular; subiectul logic e introdus prin prepoziție «la»)Că nu dau leacuri amare Să fie cu supărare, Ci tot buze rumeioare, Care plac la fețișoare! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 374. • (Obiectul acțiunii este exprimat printr-un complement indirect introdus prin prepoziție «de») Nu știu ce e, ce are, cum s-a întîmplat. Mi-am dat seama că-mi place de ea. PREDA, Î. 48. Cînd erai, bădiț-acasă, Mă gătam ca ș-o mireasă, Cu cercei și cu mărgele, De-ți plăcea,bade, de ele. HODOȘ, P. P. 84. • tranzitiv Și ce folos de boi și vaci? Și cu pămîntul ce să faci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! COȘBUC, P. I 119. Asta-i fata dumitale, Eu atît o plac de tare, Atîta o plac, De nu știu Ce să mă fac. BIBICESCU, P. P. 179. • reflexiv reciproc. Se-ntîmplă să ai un fin în Constantinopole ș-o fină în Veneția și întîlnindu-se să se placă și plăcîndu-se să se căsătorească. SEVASTOS, N. 27. • (Obiectul acțiunii este exprimat printr-o propoziție cu predicatul la conjunctiv sau printr-o construcție infinitivală) îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele; asta era slăbăciunea lui. CREANGĂ, P. 106. Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum iți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155. Ne place a asculta povești frumoase din verb reflexiv:emile trecute. NEGRUZZI, S. I 245. • Expresia: Îmi place să cred că... = sper că... • (Obiectul acțiunii devine subiect; fără determinări) Păunul să tacă, Dacă verb reflexiv:ea să placă. MARIAN, O. II 270. Tot ce-n lume-i drag și place, Tot ce-nalță și preface Pe un om... Mi le-ai dat cu-a ta iubire. ALECSANDRI, P. I 144. ♦ A-i prii. Viei îi place căldura. 2. (La imperativ, regional; formulă de politețe) Placă! = poftim, mă rog, binevoiți să... Bună seara... Mulțămim d-tale, dragul meu, placă șezi la noi. SEVASTOS, N. 55. Placă jupîne cătană înlăuntru, că te cheamă înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru plăcea: plăceá (plác, plăcút), verb – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. latina placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), conform italiana piacere, prov., portugheză plazer, limba franceza plaire, spaniolă placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – derivat plăcere, substantiv feminin (gust drag, bucurie); neplăcut, adjectiv (dezagreabil); neplăcere, substantiv feminin (dezgust); displăcea, verb (a dezgusta, a supăra), după latina displicere; complăcea, verb (a dezgusta, a supăra), după limba franceza complaire; complezant, adjectiv, din limba franceza complaisant; complezență, substantiv feminin, din limba franceza complaisance. – Din limba română trebuie să provină limba sârbă plakijer (Candrea, Elemente, 408). Forme diferite ale cuvantului placea: plác plăcút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEÁ, plac, verb II. intranzitiv și tranzitiv (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. • Expresia: Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper că... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A verb reflexiv:ea, a dori. – latina placere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEÁ, plac, verb II. intranzitiv și tranzitiv (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. • Expresia: Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper că... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A verb reflexiv:ea, a dori. – latina placere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEA verb 1. a agrea, a simpatiza. (Îl placea pentru însușirile sale.) 2. a (se) iubi, a (se) îndrăgi, (învechit) a (se) libovi. (S-au placea de cum s-au văzut.) 3. a dori, a pofti, a voi, a verb reflexiv:ea. (Rămîi cu cine îți placea.) 4. a-i conveni, a prefera. (Ți-ar placea să te muți la noi?) 5. a iubi. (Îi placea să meargă la vînat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plăcea: plăceá (a placea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plac, persoana întâi plural: noi plăcém, persoana a doua plural: voi plăcéți, viitor persoana a treia singular: el / ea va plăceá; conjunctiv prezent 3 să plácă; cond. prezent 3 ar plăceá; participiu plăcút Forme diferite ale cuvantului placea: placeaa placea Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plăcea: plăceá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plac, persoana a doua singular: tu placi, persoana a treia singular: el / ea pláce persoana întâi plural: noi plăcém, persoana a doua plural: voi plăcéți, imperfect persoana a treia singular: el / ea plăceá; participiu plăcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A plăcea: A plăcea ≠ a dezgusta, a displăcea Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PLACEA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A plăcea Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a plăcea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îl a plăcea pentru însușirile sale. S-au a plăcea de cum s-au văzut. Rămîi cu cine îți a plăcea. Ți-ar a plăcea să te muți la noi? 5. Îi a plăcea să meargă la vînat. Plăceá a a plăcea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plac, persoana întâi plural: noi plăcém, persoana a doua plural: voi plăcéți, viitor persoana a treia singular: el / ea va plăceá; conjunctiv prezent 3 să plácă; cond. Îi a plăcea să meargă la vânat. |
GRAMATICA cuvântului A plăcea? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a plăcea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A plăcea poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plăcea? Vezi cuvântul plăcea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plăcea?[ plă-cea ] Se pare că cuvântul plăcea are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A plăcea Inţelegi mai uşor cuvântul a plăcea dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Știi că-mi placi? = exprimă contrarietatea n-ai nimerit, n-ai dreptate, te înșeli = sper că La imperativ, regional; formulă de politețe Placă! = poftim, mă rog, binevoiți să = sper că = sper că |