 | as |
|
| Plăcea [ plă-cea ] VEZI SINONIME PENTRU plăcea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a placea plac în mai multe dicționareDefinițiile pentru a placea plac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a plăcea (forma la infinitiv) A plăcea conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEÁ, plac, verb II. intranzitiv 1. (Cu subiectul logic în dativ, subiectul gramatical exprimînd obiectul acțiunii) A simți dragoste sau simpatie pentru cineva, a avea înclinație pentru ceva; a-i conveni, a-i fi pe plac. Am muncit amîndoi și ne-am luat. Că așa a fost. Mi-a plăcut muncă, n-am pregetat niciodată. PREDA, Î. 166. Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Ea frumoasă m-a făcut Și eu ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18. Ce ție nu-ți place altuia nu face. Nu-i frumos ce e frumos, ci e frumos ce-ți place. • Expresia: Știi că-mi placi? = (exprimă contrarietatea) n-ai nimerit, n-ai dreptate, te înșeli. (Cu sens reciproc) Atunci pentru întîiași dată se întîlni în față Mihai cu Basta... Ei nu-și plăcură unul altuia. BĂLCESCU, O. II 268. • (Popular; subiectul logic e introdus prin prepoziție «la»)Că nu dau leacuri amare Să fie cu supărare, Ci tot buze rumeioare, Care plac la fețișoare! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 374. • (Obiectul acțiunii este exprimat printr-un complement indirect introdus prin prepoziție «de») Nu știu ce e, ce are, cum s-a întîmplat. Mi-am dat seama că-mi place de ea. PREDA, Î. 48. Cînd erai, bădiț-acasă, Mă gătam ca ș-o mireasă, Cu cercei și cu mărgele, De-ți plăcea,bade, de ele. HODOȘ, P. P. 84. • tranzitiv Și ce folos de boi și vaci? Și cu pămîntul ce să faci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! COȘBUC, P. I 119. Asta-i fata dumitale, Eu atît o plac de tare, Atîta o plac, De nu știu Ce să mă fac. BIBICESCU, P. P. 179. • reflexiv reciproc. Se-ntîmplă să ai un fin în Constantinopole ș-o fină în Veneția și întîlnindu-se să se placă și plăcîndu-se să se căsătorească. SEVASTOS, N. 27. • (Obiectul acțiunii este exprimat printr-o propoziție cu predicatul la conjunctiv sau printr-o construcție infinitivală) îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele; asta era slăbăciunea lui. CREANGĂ, P. 106. Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum iți vine, cum îți place pe copilă s-o dezmierzi. EMINESCU, O. I 155. Ne place a asculta povești frumoase din verb reflexiv:emile trecute. NEGRUZZI, S. I 245. • Expresia: Îmi place să cred că... = sper că... • (Obiectul acțiunii devine subiect; fără determinări) Păunul să tacă, Dacă verb reflexiv:ea să placă. MARIAN, O. II 270. Tot ce-n lume-i drag și place, Tot ce-nalță și preface Pe un om... Mi le-ai dat cu-a ta iubire. ALECSANDRI, P. I 144. ♦ A-i prii. Viei îi place căldura. 2. (La imperativ, regional; formulă de politețe) Placă! = poftim, mă rog, binevoiți să... Bună seara... Mulțămim d-tale, dragul meu, placă șezi la noi. SEVASTOS, N. 55. Placă jupîne cătană înlăuntru, că te cheamă înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru plăcea: plăceá (plác, plăcút), verb – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. latina placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), conform italiana piacere, prov., portugheză plazer, limba franceza plaire, spaniolă placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – derivat plăcere, substantiv feminin (gust drag, bucurie); neplăcut, adjectiv (dezagreabil); neplăcere, substantiv feminin (dezgust); displăcea, verb (a dezgusta, a supăra), după latina displicere; complăcea, verb (a dezgusta, a supăra), după limba franceza complaire; complezant, adjectiv, din limba franceza complaisant; complezență, substantiv feminin, din limba franceza complaisance. – Din limba română trebuie să provină limba sârbă plakijer (Candrea, Elemente, 408). Forme diferite ale cuvantului placea: plác plăcút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEÁ, plac, verb II. intranzitiv și tranzitiv (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. • Expresia: Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper că... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A verb reflexiv:ea, a dori. – latina placere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEÁ, plac, verb II. intranzitiv și tranzitiv (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. • Expresia: Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper că... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A verb reflexiv:ea, a dori. – latina placere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PLĂCEA plac 1.: A PLĂCEÁ plac 1. intranzitiv 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. • Știi că-mi placi? exprimă peiorativ dezacordul cu afirmația sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebită satisfacție. Îmi place să dansez. 2. tranzitiv (persoane de sex opus) A trata cu un sentiment de afecțiune puternică (de natură erotică); a iubi. /<lat. placere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLĂCEA: PLĂCEA verb 1. a agrea, a simpatiza. (Îl placea pentru însușirile sale.) 2. a (se) iubi, a (se) îndrăgi, (învechit) a (se) libovi. (S-au placea de cum s-au văzut.) 3. a dori, a pofti, a voi, a verb reflexiv:ea. (Rămîi cu cine îți placea.) 4. a-i conveni, a prefera. (Ți-ar placea să te muți la noi?) 5. a iubi. (Îi placea să meargă la vînat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plăcea: plăceá (a placea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plac, persoana întâi plural: noi plăcém, persoana a doua plural: voi plăcéți, viitor persoana a treia singular: el / ea va plăceá; conjunctiv prezent 3 să plácă; cond. prezent 3 ar plăceá; participiu plăcút Forme diferite ale cuvantului placea: placeaa placea Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plăcea: plăceá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plac, persoana a doua singular: tu placi, persoana a treia singular: el / ea pláce persoana întâi plural: noi plăcém, persoana a doua plural: voi plăcéți, imperfect persoana a treia singular: el / ea plăceá; participiu plăcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PLACEA PLAC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PLĂCEA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plăcea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îl plĂcea pentru însușirile sale. S-au plĂcea de cum s-au văzut. Rămîi cu cine îți plĂcea. Ți-ar plĂcea să te muți la noi? 5. Îi plĂcea să meargă la vînat. Plăceá a plĂcea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plac, persoana întâi plural: noi plăcém, persoana a doua plural: voi plăcéți, viitor persoana a treia singular: el / ea va plăceá; conjunctiv prezent 3 să plácă; cond. Îi plĂcea să meargă la vânat. |
GRAMATICA cuvântului PLĂCEA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plăcea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PLĂCEA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plăcea? Vezi cuvântul plăcea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plăcea?[ plă-cea ] Se pare că cuvântul plăcea are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PLĂCEA Inţelegi mai uşor cuvântul plăcea dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Știi că-mi placi? = exprimă contrarietatea n-ai nimerit, n-ai dreptate, te înșeli = sper că La imperativ, regional; formulă de politețe Placă! = poftim, mă rog, binevoiți să = sper că = sper că |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PLĂCEA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune pe cineva la dubit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
