 | as |
|
| Placă [ pla-că ] VEZI SINONIME PENTRU placă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a placa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a placa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a placa (forma la infinitiv) A placa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLÁCĂ, plăci, substantiv feminin 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. • Placă aglomerată = placă (1) obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului. Placă turnantă (sau învârtitoare) = disc de oțel sau de fontă sau pod de tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placă fotografică = placă (1) de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, utilizată îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc. 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. • Expresia: (familial) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva. 3. (învechit) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători. 4. (tipografie) Foaie de metal pe care se imprimă literele. 5. (medicină) Proteză dentară mobilă. Placă dentară. 6. • (În sintagma) Placă funerară = placă de metal, de marmură etc., fixată pe o piatră de mormânt, pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etc. – Din limba franceza plaque. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLÁCĂ, plăci, substantiv feminin 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. • Placă aglomerată = placă (1) obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului. Placă turnantă sau (învârtitoare) = disc de oțel sau de fontă sau pod cu tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placă fotografică = placă (1) de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, folosită îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc. 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. • Expresia: (familial) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva. 3. (învechit) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători. 4. (tipografie) Foaie de metal pe care se imprimă literele.(medicină) Proteză dentară mobilă. Placă dentară. 6. (În sintagma) Placă funerară = placă de metal, de marmură etc., fixată pe o piatră de mormânt pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etc. – Din limba franceza plaque. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLÁCĂ, plăci, substantiv feminin Piesă solidă cu grosimea uniformă și relativ mică față de celelalte două dimensiuni. După-amiază cerul s-a acoperit. Marea e gri-verzuie și rece privirii ca o placă de zinc iarna în gerunziu C. PETRESCU, Î. II 251. [Cîinele] a ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată, ducînd cu el... zgarda cu plăci de nichel de la gîtu-i. GALACTION, O. I 308. • figurat Peste-a albei dalbă placă Ea acum zîmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos. EMINESCU, E. P. 150. Placă fotografică = placă de sticlă pe care este depus un strat de gelatină sau de colodiu în care este înglobată o substanță sensibilă la acțiunea luminii. ♦ Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul patefonului. Pe-o fereastră străbătea o havaiană hîrșcîită pe-o placă uzată de patefon, C. PETRESCU, A. 310. • Expresia: (Familiar) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții prea lungi sau monotone care a ajuns să plictisească. ♦ Tăbliță de ardezie pe care învățau altădată să scrie școlarii începători. Mă frate, mă gîndesc unde-o fi și ce-o fi făcînd profesorul, ăl care tmi puse în mînă abecedarul și placa. SADOVEANU, M. C. 34. – Variantă: plátcă (DELAVRANCEA, S. 217) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLÁCĂ substantiv feminin 1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc. ♦ placa aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; placa fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; placa de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a întoarce) ă = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva. 3. placa turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (figurat) răspântie, încrucișare de drumuri. 4. placa de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază. 5. tablă pe care este scris, săpat ceva. 6. proteză dentară. 7. placa continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele. (< limba franceza plaque) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru placă: plácă (plắci), substantiv feminin – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. limba neogreacă πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de limba franceza plaque. – derivat placa, verb (a aplica, a lipi; a părăsi), din limba franceza plaquer, galicism; placard, substantiv neutru, din limba franceza placard; placaj, substantiv neutru, din limba franceza placaje; plachetă, substantiv feminin, din limba franceza plaquette; platcă, substantiv feminin (tăbliță). Forme diferite ale cuvantului placa: plắci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ verb trecut I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metalurgie 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muzică) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< limba franceza plaquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ, plachez, verb I. tranzitiv 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (livresc) A părăsi, a abandona. – Din limba franceza plaquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ, plachez, verb I. tranzitiv 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (livresc) A părăsi, a abandona. – Din limba franceza plaquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru placă: 2) *plácă forme, plural ăcĭ (în franceză plaque, despre plaquer, a placa). Lamă saŭ tablă de metal orĭ de lemn aplicată pe ceva: un chĭurasat cu plăcĭ de oțel, un dulap de brad învălit cu plăcĭ de nuc. Bucată de lemn orĭ de metal învălită cu panglicile decorațiunilor care atîrnă de ĭa: la pept purta placa cu decorațiunĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ verb I. trecut 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< limba franceza plaquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru placă: 1) *plácă forme, plural ăcĭ (limba neogreacă pláka, lacă, d, vgr. pláx, plakós. vezi plăcintă). Lespede mică de peatră neagră incadrată în lemn și care se întrebuințează la scris în școala primară, maĭ ales cînd eleviĭ învață literele (sînt și plăcĭ de carton). vezi abac și ardezie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ1, plachez, verb I. tranzitiv A acoperi un obiect de metal cu o foiță din alt metal mai rezistent sau prețios (pentru a-i da un aspect mai frumos). ♦ A acoperi cu un strat de furnir. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLÁCĂ substantiv feminin 1. Foaie de metal, de lemn, de sticlă, de ebonit etc. 2. Tablă, tăbliță pe care este scris, săpat ceva. [plural plăci. / < limba franceza plaque, conform italiana placca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLACĂ s. 1. (învechit) tablă. (placa scrisă cu hieroglife.) 2. (muzică) disc. (O placa cu vocea Mariei Tănase.) 3. (tehnic) placă turnantă = șaibă. 4. proteză. (placa dentară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PLACA: A PLACÁ1 a placachéz tranzitiv 1) (elemente de construcție, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer Forme diferite ale cuvantului a placa: chéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ2, plachez, verb I. tranzitiv (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizîndu-l cu mîinile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PLACA: A PLACÁ2 a placachéz tranzitiv (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer Forme diferite ale cuvantului a placa: chéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru placa: placá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu plachéz, persoana a treia singular: el / ea și plural placheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru placă: placă forme tablă, foaie de metal sau și de piatră. [greacă mod.]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru placă: plácă substantiv feminin, genitiv dativ articulat plăcii; plural plăci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLACĂ: PLÁCĂ substantiv verbal anod, pol pozitiv, tăbliță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru placă: plácă substantiv feminin, genitiv dativ articulat plắcii; plural plăci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru placă: placă substantiv verbal ANOD. POL POZITIV. TĂBLIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLACA: PLACÁ verb vezi abandona, lăsa, părăsi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru placa: placá (a placa) verb, indicativ prezent 3 placheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru placa: placa verb vezi ABANDONA. LĂSA. PĂRĂSI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PLACA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL placa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului placa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Placa scrisă cu hieroglife. Placa scrisă cu hieroglife. O placa cu vocea Mariei Tănase. Placa dentară. A PLACÁ1 placachéz tranzitiv 1 elemente de construcție, mobilier etc. A PLACÁ2 placachéz tranzitiv jucător de rugbi A opri stăvilind calea spre poartă. Placá a placa verb, indicativ prezent 3 placheáză. |
GRAMATICA cuvântului placa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului placa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul placa poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE placă? Vezi cuvântul placă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul placă?[ pla-că ] Se pare că cuvântul placă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL placa Inţelegi mai uşor cuvântul placa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Placă aglomerată = placă 1 obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului Placă turnantă sau învârtitoare = disc de oțel sau de fontă sau pod de tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc Placă fotografică = placă 1 de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, utilizată îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc familial A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții care a ajuns să plictisească sau atitudinea față de cineva În sintagma Placă funerară = placă de metal, de marmură etc Placă aglomerată = placă 1 obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului Placă turnantă sau învârtitoare = disc de oțel sau de fontă sau pod cu tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc Placă fotografică = placă 1 de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, folosită îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc familial A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții care a ajuns să plictisească sau atitudinea față de cineva În sintagma Placă funerară = placă de metal, de marmură etc Placă fotografică = placă de sticlă pe care este depus un strat de gelatină sau de colodiu în care este înglobată o substanță sensibilă la acțiunea luminii Familiar A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții prea lungi sau monotone care a ajuns să plictisească ♦ a placa aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; a placa fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; a placa de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă ♦ a schimba sau a întoarce ă = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva A placa turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; figurat răspântie, încrucișare de drumuri A placa de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază A placa continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele Tehnic placă turnantă = șaibă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL placa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta sau a fi mărturie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul PLACĂ are forma: plăci
