 | as |
|
| Pipăi [ pi-pă-i ] VEZI SINONIME PENTRU pipăi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a pipai pipai în mai multe dicționareDefinițiile pentru a pipai pipai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pipăi (forma la infinitiv) A pipăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIPĂI: PIPĂÍ, pipăi, verb IV. tranzitiv 1. A atinge (ușor) un obiect cu mîna sau cu vîrful degetelor, pentru a se încredința că există sau pentru a-și da seama de forma, de consistența lui. Tomșa, din ce în ce mai neliniștit, își pipăi zaua de sîrmă de sub haina-i de catifea înflorită cu noduri de argint. SADOVEANU, O. VII 9. Cînd se deșteptă din zăpăceala lui, pipăi pungile să vază nu e verb reflexiv:un vis. ISPIRESCU, L. 267. • figurat Apoi, oameni buni, eu sînt străin și de-abia de ieri în sat – zise tînărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. REBREANU, R. I 105. O boare umedă, alunecînd din sus pe luciul apei, pipăia șovăitor frunzele sălciilor încolăcite cu fîșîiri misterioase ca niște suspine fugare. BART, S. M. 80. • reflexivSe pipăi la brîu și trase fără grabă cuțitul lung și subțire, țipar de oțel albăstriu. DUMITRIU, N. 248. Acum se șterse și el la ochi, se pipăi să vază nu care cumva doarme încă, și aievea să fie oare ceea ce vedea? ISPIRESCU, L. 235. 2. A dibui (atingînd cu mîna, cu piciorul) în căutarea unui obiect, pentru a afla drumul. Pipăi anume locuri cu piciorul și-și căută sprijin. SADOVEANU, B. 229. [În Piscul Voivodesei] se află și un orb, care pipăie marginea șanțului cu un băț. C. PETRESCU, R. DR. 192. Și parcă neștiind nicicum, Prin iarbă el și-a pipăit Toiagul său acum, Și-apoi porni. COȘBUC, P. I 233. • intranzitiv Pipăi cu mîna pînă întîlni patul. DUMITRIU, N. 135. • absolut Bătrîna-n neastîmpăr se duce șovăind, Condusă de-a ei cîrjă, prin noapte pipăind. ALECSANDRI, P. A. 182. • Expresia: A pipăi terenul vezi teren. ♦ (Despre animale) A atinge (cu laba, cu botul, cu mustățile), cercetînd, mirosind. După ce zvîrlim în apă bucățile de carne, stăm puțin pînă ce dihăniile dau de ele și le pipăie cu mustățile. SADOVEANU, Î. A. 82. Zise ursului să-i pipăie ranele... și să-i așeze toate oscioarele la locul lor de vor fi zdrobite. ISPIRESCU, L. 329. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIPĂI: PIPĂÍ, pípăi, verb IV. tranzitiv 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. • reflexiv Se pipăie pe frunte. • Locuţiune adverbiala Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ prin analogie A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. specializare (medicină) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. • Locuţiune adverbiala Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind. ♦ tranzitiv și intranzitiv A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. figurat A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din limba slavă (veche) pipati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIPĂI: PIPĂÍ, pípăi, verb IV. tranzitiv 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. • reflexiv Se pipăie pe frunte. • Locuţiune adverbiala Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ prin analogie A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. specializare (medicină) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. • Locuţiune adverbiala Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind. ♦ tranzitiv și intranzitiv A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. figurat A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din limba slavă (veche) pipati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pipăi: pipăí (pípăi, pipăít), verb – 1. A atinge, a palpa. – 2. A dibui, a căuta pe dibuite. – 3. A tatona, a explora. – 4. A mîngîia o persoană. – 5. (reflexiv, învechit) A se atinge. – Variante (persoană I) pipăesc. limba slavă (veche) pipati (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 256; Conev 94), conform limba bulgară pigam, limba sârbă pipati. Uz general (ALR, I, 91). – derivat pipăială, substantiv feminin (acțiunea de a pipăi; sondare, tatonare); pipăit, substantiv neutru (pipăire); pipăitură, substantiv feminin (acțiunea de a pipăi); pipăibil, adjectiv (palpabil), format după limba franceza palpable; achipui, verb (Moldova, a căuta pe dibuite). Forme diferite ale cuvantului pipai: pípăi pipă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PIPĂI pipăi: A PIPĂÍ pípăi tranzitiv 1) (persoane, obiecte) A atinge ușor cu degetele (pentru a se convinge că există). • a pipai pipai pulsul a căuta pulsul (pentru a-l măsura). Pe pipăite a) bâjbâind (pentru a găsi obiectul căutat); b) fără siguranță; șovăitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apăsa ușor cu degetele (pentru a identifica afecțiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, pășind cu nesiguranță. 4) figurat (gânduri, intenții, situații etc.) A supune unei examinări prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIPĂI: PIPĂI verb 1. (medicina) a palpa. (A pipai un bolnav.) 2. a bîjbîi, a dibui, a orbecăi, (învechit și regional) a orbeca, (regional) a horhăi, a moșcoti. (pipai prin întuneric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pipăi: pipăí (a pipai) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu pípăi, 3 pípăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea pipăiá; conjunctiv prezent 3 să pípăie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pipăi: pipăí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu pípăi, persoana a treia singular: el / ea și plural pípăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea pipăiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIPĂI: PIPĂÍ verb vezi atinge, tatona. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pipăi: pipăi verb vezi ATINGE. TATONA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PIPAI PIPAI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pipăi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pipăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • pipăi pulsul a căuta pulsul pentru a-l măsura. A pipăi un bolnav. Pipăi prin întuneric. Pipăí a pipăi verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu pípăi, 3 pípăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea pipăiá; conjunctiv prezent 3 să pípăie. |
GRAMATICA cuvântului pipăi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pipăi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pipăi poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pipăi? Vezi cuvântul pipăi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pipăi?[ pi-pă-i ] Se pare că cuvântul pipăi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pipăi Inţelegi mai uşor cuvântul pipăi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe pipăite = atingând, punând mâna pe obiectul în cauză Locuţiune adverbiala Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind Locuţiune adverbiala Pe pipăite = atingând, punând mâna pe obiectul în cauză Locuţiune adverbiala Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pipăi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lăsa pe cineva în cămașă sau a-i lua cuiva și cămașa de pe el?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul pipăi se conjugă: ei ele pípăie
