 | as |
|
| Perpetua [ per-pe-tu-a ] VEZI SINONIME PENTRU perpetua PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a perpetua în mai multe dicționareDefinițiile pentru a perpetua din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a perpetua (forma la infinitiv) A perpetua conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERPETUA: PERPETUA verb 1. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît se va perpetua lumea și pămîntul; vechi obicei care se perpetua și astăzi.) 2. a dăinui, a dura, a se menține, a se păstra, a persista, a stărui. (Amintirea lui se perpetua pînă azi.) 3. a eterniza, a imortaliza, (rar) a nemuri, (învechit) a înnemuri, a înveșnici. (I-a perpetua memoria.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERPETUA: PERPETUÁ, perpetuez, verb I. tranzitiv A face să dureze mereu sau timp îndelungat; a transmite (din generație în generație, din veac în veac). Nerecunoscătorii confrați n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. ANGHEL, PR. 108. • reflexiv pasiv O asemenea ordine se perpetuase, mai cu seamă la vecinii noștri unguri și poloni. HASDEU, I. vezi 145. – prezent industrie persoană 3 și: perpetuă (ODOBESCU, S. I 198). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERPETUA: PERPETUÁ, perpetuez, verb I. tranzitiv și reflexiv A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau verb reflexiv:eme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [ pronunție: -tu-a] – Din limba franceza perpétuer, latina perpetuare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERPETUA: PERPETUÁ, perpetuez, verb I. tranzitiv și reflexiv A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau verb reflexiv:eme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [ pronunție: -tu-a] – Din limba franceza perpétuer, latina perpetuare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERPETUA: PERPETUÁ verb I. trecut, reflexiv A face să dureze sau a dura veșnic sau multă verb reflexiv:eme; a (se) transmite de la o generație la alta. [pronume -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < limba franceza perpétuer, italiana , latina perpetuare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru perpetua: perpetuá verb (silabe -tu-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu perpetuéz, persoana a treia singular: el / ea și plural perpetueáză, persoana întâi plural: noi perpetuăm (silabe -tu-ăm); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural perpetuéze (silabe -tu-e-); gerunziu perpetuând (silabe -tu-ând) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru perpetua: perpetuá (a perpetua) (-tu-a) verb, indicativ prezent 3 perpetueáză, persoana întâi plural: noi perpetuắm (-tu-ăm); conjunctiv prezent 3 să perpetuéze (-tu-e-); gerunziu perpetuấnd (-tu-ând) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERPETUA: PERPETUÁ verb trecut, reflexiv a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< limba franceza perpéteur, latina perpetuare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PERPETUA: A PERPETUÁ a perpetuaéz tranzitiv A face să se perpetueze. [silabe -tu-a] /<fr. perpétuer, latina perpetuare Forme diferite ale cuvantului a perpetua: a perpetuaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PERPETUA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PERPETUA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului perpetua dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cît se va perpetua lumea și pămîntul; vechi obicei care se perpetua și astăzi. Amintirea lui se perpetua pînă azi. I-a perpetua memoria. Perpetuá a perpetua -tu-a verb, indicativ prezent 3 perpetueáză, persoana întâi plural: noi perpetuắm -tu-ăm; conjunctiv prezent 3 să perpetuéze -tu-e-; gerunziu perpetuấnd -tu-ând. A PERPETUÁ perpetuaéz tranzitiv A face să se perpetueze. |
GRAMATICA cuvântului PERPETUA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului perpetua. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PERPETUA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE perpetua? Vezi cuvântul perpetua desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul perpetua?[ per-pe-tu-a ] Se pare că cuvântul perpetua are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PERPETUA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zgardă, zgărzi, substantiv feminin zgardă, etimologie necunoscută; explicațiile prin mijlocirea lui gard, limba ucraineană garda?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul perpetua se conjugă: ei ele perpetueáză
