eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a permite


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Permite [ per-mi-te ]
VEZI SINONIME PENTRU permite PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a permite în mai multe dicționare

Definițiile pentru a permite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a permite
Verbul: a permite (forma la infinitiv)
A permite conjugat la timpul prezent:
  • eu permit
  • tu permiți
  • el ea permite
  • noi permitem
  • voi permiteți
  • ei ele permit
VEZI VERBUL a permite CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMITE:
PERMITE verb

1. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a (se) prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A permite să se scoată la concurs postul vacant.)

2. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a obicni, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Nu pot permite una ca asta.)

3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a justifica, (livresc) a îndritui, (învechit figurat) a întemeia. (Nimic nu ne permite să tragem asemenea concluzii.)

4. a îngădui, a prilejui. (Întîlnirea a permite un util schimb de experiență.)

5. a da, a îngădui. (Nu i-e permite oricui să facă așa ceva.)

6. a aștepta, a îngădui. (permite o clipă!)

7. a cuteza, a îndrăzni, a-și îngădui. (Cum îți permite una ca asta?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PERMITE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERMITE:
PERMÍTE, permít, verb

III. tranzitiv

1. A îngădui, a încuviința, a da voie. Nimic din vorba Clarei. nu mi-a permis să trag verb reflexiv:eun comentar. GALACTION, O. I 99. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători pe care singură o permitea Platon cetățenilor republicei sale. ODOBESCU, S. III 76.
       • (În formule de politețe) Permiteți-mi să plec. DUMITRIU, N. 37. Permiteți-mi o clipă să vă vorbesc de mine. CARAGIALE, O. III 210.

2. A-și lua libertatea de a face ceva neîngăduit, a îndrăzni. Și-a permis glume pe socoteala lui nenea Mitică. PETRESCU, A. 294. Cum îți permiți dumneata să mă acuzi că-ți fac dificultăți? izbucni șeful iritat. BART, S. M. 86.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PERMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERMITE:
PERMÍTE, permít, verb

III. tranzitiv

1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui.

2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni.

– Din limba franceza permettre, latina permittere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PERMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERMITE:
PERMÍTE, permít, verb

III. tranzitiv

1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui.

2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni.

– Din limba franceza permettre, latina permittere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PERMITE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMITE:
PERMÍTE verb

III. trecut

1. A îngădui, a încuviința, a da voie.

2. A-și îngădui să facă ceva; a îndrăzni. [P.i. permít. / < latina permittere, conform limba franceza permettre].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

permite
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru permite:
permíte (permít, permís), verb

– A îngădui. latina permittere (secolul XIX).

– derivat (din limba franceza ) permis, substantiv neutru; permisi(un)e, substantiv feminin; nepermis, adjectiv, (prohibit, interzis).
Forme diferite ale cuvantului permite: permít permí
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

permite
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru permite:
permite vezi

1. a da dreptul, autorizarea;

2. a îngădui, a tolera: se permite ceeace nu se poate opri;

3. a-și lua libertatea: prea îți permiți multe.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

permite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru permite:
permíte (a permite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele permít, persoana întâi plural: noi permítem, persoana a doua plural: voi permíteți; conjunctiv prezent 3 să permítă; gerunziu permițấnd; participiu permís
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PERMITE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMITE:
PERMÍTE verb

I. trecut a îngădui, a încuviința, a da voie.

II. reflexiv a-și lua libertatea, a-și îngădui. (< latina permittere, după limba franceza permettre)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

permite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru permite:
permíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele permít, persoana întâi plural: noi permítem, persoana a doua plural: voi permíteți; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural permítă; participiu permís
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A permite
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A permite:
A permite ≠ a interzice
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A PERMITE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A permite
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a permite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A a permite să se scoată la concurs postul vacant.
Nu pot a permite una ca asta.
Nimic nu ne a permite să tragem asemenea concluzii.
Întîlnirea a a permite un util schimb de experiență.
Nu i-e a permite oricui să facă așa ceva.
A permite o clipă! 7.
Cum îți a permite una ca asta?.
Nu e a permite oricui să facă așa ceva.
Cum îți a permite una ca asta?.
Permíte a a permite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele permít, persoana întâi plural: noi permítem, persoana a doua plural: voi permíteți; conjunctiv prezent 3 să permítă; gerunziu permițấnd; participiu permís.

GRAMATICA cuvântului A permite?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a permite.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A permite poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A permite sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE permite?
Vezi cuvântul permite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul permite?
[ per-mi-te ]
Se pare că cuvântul permite are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A permite