 | as |
|
| Permite [ per-mi-te ] VEZI SINONIME PENTRU permite PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a permite permit în mai multe dicționareDefinițiile pentru a permite permit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a permite (forma la infinitiv) A permite conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMITE: PERMITE verb 1. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a (se) prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A permite să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a obicni, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Nu pot permite una ca asta.) 3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a justifica, (livresc) a îndritui, (învechit figurat) a întemeia. (Nimic nu ne permite să tragem asemenea concluzii.) 4. a îngădui, a prilejui. (Întîlnirea a permite un util schimb de experiență.) 5. a da, a îngădui. (Nu i-e permite oricui să facă așa ceva.) 6. a aștepta, a îngădui. (permite o clipă!) 7. a cuteza, a îndrăzni, a-și îngădui. (Cum îți permite una ca asta?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERMITE: PERMÍTE, permít, verb III. tranzitiv 1. A îngădui, a încuviința, a da voie. Nimic din vorba Clarei. nu mi-a permis să trag verb reflexiv:eun comentar. GALACTION, O. I 99. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători pe care singură o permitea Platon cetățenilor republicei sale. ODOBESCU, S. III 76. • (În formule de politețe) Permiteți-mi să plec. DUMITRIU, N. 37. Permiteți-mi o clipă să vă vorbesc de mine. CARAGIALE, O. III 210. 2. A-și lua libertatea de a face ceva neîngăduit, a îndrăzni. Și-a permis glume pe socoteala lui nenea Mitică. PETRESCU, A. 294. Cum îți permiți dumneata să mă acuzi că-ți fac dificultăți? izbucni șeful iritat. BART, S. M. 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PERMITE permit: A PERMÍTE permít tranzitiv 1) (acțiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a îngădui; a încuviința. a permite permit organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului și urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-și da voie în mod conștient; a-și asuma dreptul; a-și îngădui. Îmi permit să plec. • A-și a permite permit prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviințe. /< latina permittere, limba franceza permettre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERMITE: PERMÍTE, permít, verb III. tranzitiv 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din limba franceza permettre, latina permittere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERMITE: PERMÍTE, permít, verb III. tranzitiv 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din limba franceza permettre, latina permittere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMITE: PERMÍTE verb III. trecut 1. A îngădui, a încuviința, a da voie. 2. A-și îngădui să facă ceva; a îndrăzni. [P.i. permít. / < latina permittere, conform limba franceza permettre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru permite: permíte (permít, permís), verb – A îngădui. latina permittere (secolul XIX). – derivat (din limba franceza ) permis, substantiv neutru; permisi(un)e, substantiv feminin; nepermis, adjectiv, (prohibit, interzis). Forme diferite ale cuvantului permite: permít permí Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru permite: permite vezi 1. a da dreptul, autorizarea; 2. a îngădui, a tolera: se permite ceeace nu se poate opri; 3. a-și lua libertatea: prea îți permiți multe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru permite: permíte (a permite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele permít, persoana întâi plural: noi permítem, persoana a doua plural: voi permíteți; conjunctiv prezent 3 să permítă; gerunziu permițấnd; participiu permís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMITE: PERMÍTE verb I. trecut a îngădui, a încuviința, a da voie. II. reflexiv a-și lua libertatea, a-și îngădui. (< latina permittere, după limba franceza permettre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru permite: permíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele permít, persoana întâi plural: noi permítem, persoana a doua plural: voi permíteți; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural permítă; participiu permís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PERMITE PERMIT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL permite Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului permite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A permite să se scoată la concurs postul vacant. Nu pot permite una ca asta. Nimic nu ne permite să tragem asemenea concluzii. Întîlnirea a permite un util schimb de experiență. Nu i-e permite oricui să facă așa ceva. Permite o clipă! 7. Cum îți permite una ca asta?. Permite organizarea mitingului. • A-și permite prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviințe. Nu e permite oricui să facă așa ceva. Cum îți permite una ca asta?. Permíte a permite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele permít, persoana întâi plural: noi permítem, persoana a doua plural: voi permíteți; conjunctiv prezent 3 să permítă; gerunziu permițấnd; participiu permís. |
GRAMATICA cuvântului permite? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului permite. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul permite poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE permite? Vezi cuvântul permite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul permite?[ per-mi-te ] Se pare că cuvântul permite are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL permite |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lumea veche?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
