 | as |
|
| Patentă [ pa-ten-tă ] VEZI SINONIME PENTRU patentă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a patenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a patenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a patenta (forma la infinitiv) A patenta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ, patente, substantiv feminin 1. Dreptul exclusiv care se acordă unui inventator de a fabrica și de a comercializa o invenție a sa; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet. ♦ figurat (Ironic) Sistem, procedeu (propriu, special al cuiva). Candida pe lista guvernului. Toți se zbăteau pe drumuri, cheltuiau bani... Naie Bălușanu nu se mișca de la club Are el patenta lui. PETRESCU, Î. II 136. ♦ Certificat, dovadă. (figurat) Junghiurile în picioare și podagra îmi chezășuiesc pentru restul vieții cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 13. • Potentă de sănătate - act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea sa dintr-un port, prin care se adeverește bunăstarea sanitară a echipajului. Apăru în capul schelei cu patenta de sănătate în mînă. BART, E. 80. 2. (Învechit) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; actul prin care se confixma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii. Meseriașii plătesc, pe lîngă contribuțiunea personală... și impozitul de patente. I. IONESCU, M. 222. – Variantă: patént substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ, patente, substantiv feminin 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ figurat (ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. • Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (învechit) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Variante: patént substantiv neutru] – Din limba franceza patente, germana Patent. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ, patente, substantiv feminin 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ figurat (ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. • Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (învechit) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Variante: patént substantiv neutru] – Din limba franceza patente, germana Patent. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ substantiv feminin 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (învechit) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (figurat; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [< limba franceza , italiana patente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ substantiv feminin 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ patenta de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. • (figurat) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. • licență (pentru exercitarea unui anumit comerț). (< limba franceza patente, germana Patent) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ patentae forme 1) Document care adeverește dreptul unui inventator asupra invenției sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comerț sau de a exercita o profesie liberă. 3) Impozit anual plătit de negustori sau de liber-profesioniști pentru acest drept. [Variante patent] /<fr. patente, germana Patent Forme diferite ale cuvantului patenta: patentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PATENTA: PATENTÁ, patentez, verb I. tranzitiv 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (învechit) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (tehnică) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din limba franceza patenter, germana patentieren. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PATENTA: PATENTÁ, patentez, verb I. tranzitiv 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (învechit) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (tehnică) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din limba franceza patenter, germana patentieren. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PATENTA: A PATENTÁ1 a patentaéz tranzitiv 1) (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de patentă); a breveta. 2) (sârme de oțel) A supune unui tratament termic (în vederea obținerii unei rezistențe mai mari). /<fr. patenter, germana patentieren Forme diferite ale cuvantului a patenta: a patentaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru patentă: *paténtă forme, plural e (în franceză patente, despre patent, patent). Diplomă acordată de un suveran, de o corporațiune (Rar). Bir anual al negustorilor și al profesioniștilor liberĭ (medicĭ, avocațĭ ș. a.). Adeverință care certifică plata acestuĭ bir: a arăta patenta. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PATENTA: PATENTÁ, patentez, verb I. tranzitiv (La noi în trecut) 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. (Ieșit din uz) A supune (pe cineva) la plata unei patente (2). 2. (tehnică) A aplica tratamentul de patentare (2) unei sîrme. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PATENTA: PATENTÁ verb trecut 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehnică) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. (< limba franceza patenter, germana patentieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru patentă: patentă forme 1. diplomă acordată de suverani, corporațiuni, universități, etc.; 2. contribuțiunea anuală ce plătesc comercianții și industriașii: medicii, advocații, notarii plătesc patentă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PATENTA: PATENTÁ verb I. trecut 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< limba franceza patenter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PATENTA: A PATENTÁ2 a patentaéz tranzitiv (negustori sau liber-profesioniști) A impune la plata unei patente. /<fr. patenter, germana patentieren Forme diferite ale cuvantului a patenta: a patentaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru patenta: patentá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu patentéz, persoana a treia singular: el / ea și plural patenteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru patentă: patentă substantiv verbal ADEVERINȚĂ. CAPSĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru patentă: paténtă (capsă, act) substantiv feminin, genitiv dativ articulat paténtei; plural paténte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATÉNTĂ substantiv brevet, (astăzi rar) licență (patenta de invenție.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PATENTĂ: PATENTĂ substantiv brevet, (astăzi rar) licență. (patenta de invenție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru patenta: patentá (a patenta) verb, indicativ prezent 3 patenteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru patentă: paténtă (capsă) substantiv feminin, plural paténte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PATENTA: PATENTÁ verb vezi breveta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru patenta: patenta verb vezi BREVETA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PATENTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL patenta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului patenta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PATÉNTĂ patentae forme 1 Document care adeverește dreptul unui inventator asupra invenției sale; brevet. A PATENTÁ1 patentaéz tranzitiv 1 invenții, descoperiri etc. A PATENTÁ2 patentaéz tranzitiv negustori sau liber-profesioniști A impune la plata unei patente. PATÉNTĂ substantiv brevet, astăzi rar licență patenta de invenție. Patenta de invenție. Patentá a patenta verb, indicativ prezent 3 patenteáză. |
GRAMATICA cuvântului patenta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului patenta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul patenta poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE patentă? Vezi cuvântul patentă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul patentă?[ pa-ten-tă ] Se pare că cuvântul patentă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL patenta Inţelegi mai uşor cuvântul patenta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului ♦ a patenta de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL patenta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv în expresie a nu înțelege nimic din ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul patenta se conjugă: ei ele patenteáză
