 | as |
|
| Parcurge [ par-cur-ge ] VEZI SINONIME PENTRU parcurge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a parcurge parcurg în mai multe dicționareDefinițiile pentru a parcurge parcurg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a parcurge (forma la infinitiv) A parcurge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARCURGE: PARCÚRGE, parcurg, verb III. tranzitiv 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perfectul simplu parcursei, participiu parcurs. – Variante: (învechit) percúre (I. IONESCU, M. 65) verb III, parcurá (GHICA, A. 52) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARCURGE: PARCURGE verb 1. a face, a merge, a străbate. (parcurge zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (parcurge camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a parcurge distanța de 5 000 m în...) 4. a colinda, a cutreiera, a străbate, a vîntura, (popular și fam.) a bate, (popular) a călca, a ocoli, a petrece, (învechit și regional) a răzbate, (învechit) a plimba, (rar figurat) a treiera. (parcurge pe rînd satele și orașele.) 5. a străbate, a traversa, (învechit) a spăla. (Dunărea parcurge mai multe țări.) 6. a citi, (livresc) a lectura, (învechit și popular) a spune, a zice. (A parcurge cîteva rînduri.) 7. a răsfoi, (rar) a petrece. (A parcurge o lucrare, notițele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARCURGE: PARCÚRGE, parcúrg, verb III. tranzitiv 1. (Adesea figurat) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ specializare A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; prin generalizare a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Variante: (învechit) parcurá verb I] – Din limba franceza parcourir (după curge). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARCURGE: PARCÚRGE, parcúrg, verb III. tranzitiv 1. (Adesea figurat) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ specializare A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; prin generalizare a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Variante: (învechit) parcurá verb I] – Din limba franceza parcourir (după curge). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PARCURGE parcurg: A PARCÚRGE parcúrg tranzitiv 1) (distanțe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărți etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. • a parcurge parcurg cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru parcurge: parcúrge (parcúrg, parcúrs), verb – A străbate, a merge. – Variante parcurge. în franceză parcourir, adaptat la conjug. lui a curge. – derivat parcurs (variantă percurs), substantiv neutru (distanță străbătută). Forme diferite ale cuvantului parcurge: parcúrg parcà Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARCURGE: PARCÚRGE verb III. trecut 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -cúrg, perfect simplu -cursei, participiu -curs. / după limba franceza parcourir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru parcurge: parcúrge (a parcurge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele parcúrg, persoana întâi plural: noi parcúrgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu parcurséi, persoana întâi plural: noi parcúrserăm; gerunziu parcurgấnd; participiu parcúrs Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru parcurge: parcúrge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele parcúrg, persoana întâi plural: noi parcúrgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu parcurséi, persoana întâi plural: noi parcúrserăm; participiu parcúrs Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARCURGE: PARCÚRGE verb trecut 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după limba franceza parcourir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PARCURGE PARCURG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PARCURGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului parcurge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Parcurge zilnic 10 km. Parcurge camera de la un capăt la celălalt. Atletul a parcurge distanța de 5 000 m în. Parcurge pe rînd satele și orașele. Dunărea parcurge mai multe țări. A parcurge cîteva rînduri. A parcurge o lucrare, notițele. • parcurge cu privirea sau cu ochii a citi în fugă. Parcurge zilnic 10 km. Parcurge camera de la un capăt la celălalt. Atletul a parcurge distanța de 5 000 m în. Parcúrge a parcurge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele parcúrg, persoana întâi plural: noi parcúrgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu parcurséi, persoana întâi plural: noi parcúrserăm; gerunziu parcurgấnd; participiu parcúrs. |
GRAMATICA cuvântului PARCURGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului parcurge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PARCURGE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE parcurge? Vezi cuvântul parcurge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul parcurge?[ par-cur-ge ] Se pare că cuvântul parcurge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PARCURGE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nucleu de galaxie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
