 | as |
|
| Păcătui [ pă-că-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU păcătui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a pacatui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a pacatui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a păcătui (forma la infinitiv) A păcătui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUI: PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, verb IV. intranzitiv A comite un păcat, a se abate de la anumite norme, a greși. Leib n-a păcătuit cu nimic. SAHIA, N. 94. Iartă-mă, mîndro, de glume: Că nu-i om să nu glumească Și să nu păcătuiască. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 363. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUI: PĂCĂTUI verb a greși, (învechit și regional) a scăpăta, a (se) sminti, (învechit) a se săblăzni, (învechit figurat) a se luneca. (Am pacatui grav față de tine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru păcătui: păcătuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele păcătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea păcătuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural păcătuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru păcătui: păcătuí (a pacatui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele păcătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea păcătuiá; conjunctiv prezent 3 să păcătuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUI: PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, verb IV. intranzitiv A comite un păcat (1); a greși. – Păcat + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUI: PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, verb IV. intranzitiv A comite un păcat (1); a greși. – Păcat + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PĂCĂTUI: A PĂCĂTUÍ a pacatuiiésc intranzitiv A comite un păcat; a greși. /păcat + sufix a pacatuiui Forme diferite ale cuvantului a pacatui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PACATUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A PĂCĂTUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a păcătui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Am a pĂcĂtui grav față de tine. Am a pĂcĂtui grav față de tine. Păcătuí a a pĂcĂtui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele păcătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea păcătuiá; conjunctiv prezent 3 să păcătuiáscă. A PĂCĂTUÍ a pĂcĂtuiiésc intranzitiv A comite un păcat; a greși. /păcat + sufix a pĂcĂtuiui. |
GRAMATICA cuvântului A PĂCĂTUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a păcătui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A PĂCĂTUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE păcătui? Vezi cuvântul păcătui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul păcătui?[ pă-că-tu-i ] Se pare că cuvântul păcătui are patru silabe |