 | as |
|
| Orienta [ o-ri-en-ta ] VEZI SINONIME PENTRU orienta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a orienta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a orienta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a orienta (forma la infinitiv) A orienta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ, orientez, verb I. 1. reflexiv A recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul, a ști încotro să se îndrepte (în raport cu punctele cardinale sau cu alte puncte de reper) pentru a ajunge la destinație; prin extensie a găsi calea cea mai bună de urmat într-o împrejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivită, soluția cea mai justă. Vechii corăbieri se orientau după steaua polară, cm Căută să se orienteze, dar o beznă atît de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor. REBREANU, P. S. 83. 2. tranzitiv A așeza un lucru sau pe cineva într-o anumită direcție sau poziție față de punctele cardinale. Casa este orientată spre răsărit. ♦ A îndrepta, a dirija, a îndruma. Nu găsi nimic care să-l orienteze iar pe drumurile Podenilor. Cîmpia nu-și arăta decît nemărginirea-i neagră. MIHALE, O. 282. Ibrăileanu exercita... o presiune delicată și fină asupra mea orientîndu-mă. SADOVEANU, E. 180. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ, orientez, verb I. 1. reflexiv A ști încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinație, a recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul; prin extensie a găsi calea cea mai bună de urmat într-o anumită împrejurare, atitudinea, soluția cea mai potrivită, a acționa adecvat. ♦ tranzitiv A îndrepta pe cineva într-o anumită direcție. 2. tranzitiv A așeza pe cineva sau ceva într-o anumită poziție sau direcție față de punctele cardinale. ♦ figurat A îndruma, a îndrepta, a dirija. ♦ reflexiv A se călăuzi după..., a se conduce. ♦ (matematică) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan în jurul unui punct. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza orienter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ, orientez, verb I. 1. reflexiv A ști încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinație, a recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul; prin extensie a găsi calea cea mai bună de urmat într-o anumită împrejurare, atitudinea, soluția cea mai potrivită, a acționa adecvat. ♦ tranzitiv A îndrepta pe cineva într-o anumită direcție. 2. tranzitiv A așeza pe cineva sau ceva într-o anumită poziție sau direcție față de punctele cardinale. ♦ figurat A îndruma, a îndrepta, a dirija. ♦ reflexiv A se călăuzi după..., a se conduce. ♦ (matematică) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan în jurul unui punct. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza orienter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ verb I. 1. reflexiv A afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte. ♦ (figurat) A descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. 2. trecut A așeza (ceva) în raport cu punctele cardinale. ♦ A îndrepta, a îndruma; (marină) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul. ♦ (matematică) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens în plan în jurul unui punct. [pronume -ri-en-. / < limba franceza orienter, italiana orientare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ verb I. reflexiv a afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte. • (figurat) a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. II. trecut a așeza în raport cu punctele cardinale. • a îndrepta; (marină) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul. • (matematică) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan, în jurul unui punct. (< limba franceza orienter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTA verb 1. a apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a păși, a pleca, a porni, (rar), a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (Se orienta spre casă.) 2. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, (înv), a tocmi. (I-a orienta pe drumul cel bun.) 3. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, (învechit) a (se) povățui. (După ce principii se orienta în viată?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ORIENTA: A ORIENTÁ a orientaéz tranzitiv 1) (persoane, colective etc.) A face să se orienteze. 2) (instalații, aparate etc.) A aranja într-o anumită poziție față de un anumit reper (un punct cardinal, o direcție, un obiect). [silabe ri-en-] /<fr. orienter Forme diferite ale cuvantului a orienta: a orientaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orienta: orientá verb (silabe -ri-en-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu orientéz, persoana a treia singular: el / ea și plural orienteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orienta: orientá (a orienta) (-ri-en-) verb, indicativ prezent 3 orienteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A orienta: A (se) orienta ≠ a (se) dezorienta Forme diferite ale cuvantului a orienta: a orientase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A orienta: A orienta ≠ a deruta, a dezorienta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ORIENTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A orienta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a orienta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se a orienta spre casă. I-a a orienta pe drumul cel bun. După ce principii se a orienta în viată?. A ORIENTÁ a orientaéz tranzitiv 1 persoane, colective etc. Orientá a a orienta -ri-en- verb, indicativ prezent 3 orienteáză. |
GRAMATICA cuvântului A orienta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a orienta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A orienta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orienta? Vezi cuvântul orienta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orienta?[ o-ri-en-ta ] Se pare că cuvântul orienta are patru silabe |
La plural verbul orienta se conjugă: ei ele orienteáză