 | as |
|
| Orchestră [ or-ches-tră ] VEZI SINONIME PENTRU orchestră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a orchestra în mai multe dicționareDefinițiile pentru a orchestra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a orchestra (forma la infinitiv) A orchestra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru orchestră: orchestră (în franceză din greacă orchestra – vezi tragedie (1)), ansamblul instrumentiștilor care execută împreună o lucrare muzicală. O. este, în general, o formație stabilă, cu un număr precis de membri, organizată în vederea susținerii de concerte (1). Ea poate funcționa ca o instituție independentă (de tipul filarmonicilor*) sau poate aparține unei instituții artistice cu profil lateral (radiodifuziune, teatru muzical etc.). Ținând seama de numărul și felul instrumentelor folosite, de repertoriul (1) executat și de modalitățile de prezentare în public, există: o. simfonică, constituită după o schemă precisă de organizare cuprinzând instr. de coarde, instr. de suflat din lemn și din alamă precum și instr. de percuție, totalizând în mod obișnuit 80-100 instrumentiști; sub conducerea unui dirijor, o. simf. prezintă în public lucrări simf. alese din vastul repertoriu existent ce cuprinde muzică din secolul 18-20; o. de operă, având în general aceeași alcătuire cu o. simf., dar fiind destinată susținerii rolului de acomp. în spectacolul de operă* și balet*; îi este rezervat un spațiu special al sălii, numit fosa* de o.; o. de cameră, formație mai restrânsă, cu un număr variabil de instr. (între 10-30) alcătuită în funcție de necesitățile pieselor executate; acestea aparțin fie repertoriului vechi, anterior clasicismului* (secolele 16-18), fie celui contemporan; în general fiecare instr. are un rol distinct, o participare (partidă*) independentă ca în muzica de cameră*, instr. reprezentând spre deosebire de o. simf. partide* individuale, iar prezența dirijorului nu este întotdeauna necesară; o. de coarde, ansamblu instr. format numai din instr. de coarde cu arcuș (vl. I și II, vle., vcli., c-bași); pentru executarea basului continuu*, în lucrările din epoca barocă*, este introdus și clavecinul*; o. de instr. vechi, specializată în interpretarea cât mai fidelă a muzicii din Renaștere* și baroc, cuprinde doar instr. de epocă; o. de instrumente de suflat cuprinde, dintre participantele o. simf., numai instr. de suflat din lemn și alamă; repertoriul, mai restrâns, este completat cu transcripții* și aranjamente*; o. de muzică militară, (fanfara (6)), ansamblu mai mare de suflători cuprinzând, alături de instr. de suflat obișnuite, diferite instr. speciale care, prin sonoritatea lor puternică, sunt utile în concertele prezentate în aer liber; instr. de percuție* sunt de asemenea larg prezentate; o. de jazz* se bazează în principal pe instr. de suflat. (cl., sax., trp., trb.) și percuție; spre deosebire de grupările de soliști care se sprijină pe improvizație*, o. mare de jazz (big band) utilizează și aranjamente scrise; o. semisimfonică, formație cu rol de acomp. în spectacole de cântece și dansuri; o. de muzică ușoară și de dans și alte forme asemănătoare (o. de estradă, de salon, de promenadă), sunt asambluri instr. specializate în prezentarea repertoriului de divertisment, componența instrumentală fiind foarte variabilă; o. de muzică populară, specializată în prezentarea unui repertoriu folc. național, cuprinde instr. tradiționale ale respectivului popor. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHÉSTRĂ, orchestre, substantiv feminin 1. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diverse instrumente. Orchestra începu cu o indignare grațioasă. BACOVIA, O. 60. Auzeam... de departe o muzică, o orchestră, o fanfară. HOGAȘ, M. N. 86. Dacă fiece membru al unei orchestre ar voi să se audă el mai mult decît toți ceilalți membri, acea orchestră n-ar produce nici o armonie. BOLLIAC, O. 263. • (În metafore și comparații) Pierdut din stolul mîndrei lor orchestre, Ce trist răsună ciuturile mele În liniștea adîncă din pădure. IOSIF, P. 47. Turturelele-n tenor Și-alte voci măiestre, Toate după glasul lor... Vor urma dup-acest cor Fel de fel de-orchestre. COȘBUC, P. I 301. 2. Parte a unui teatru situată între scenă și primele scaune, de obicei sub nivelul parterului, destinată orchestranților. Fotoliu de orchestră vezi fotoliu. – Variante: orhéstră (C. PETRESCU, Î. I 12) substantiv feminin, orchéstru (EMINESCU, O. I 100, NEGRUZZI, S. I 100) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHÉSTRĂ, orchestre, substantiv feminin 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. • Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin extensie, în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Variante: orhéstră substantiv feminin, (învechit) orchéstru substantiv neutru] – Din limba franceza orchestre, germana Orchester, italiana orchestra, limba rusă orkestr. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHÉSTRĂ, orchestre, substantiv feminin 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. • Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin extensie, în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradene. [Variante: orhéstră substantiv feminin, (învechit) orchéstru substantiv neutru] – Din limba franceza orchestre, germana Orchester, italiana orchestra, limba rusă orkestr. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHÉSTRĂ substantiv feminin 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Variante orhestră substantiv feminin / conform limba franceza orchestre, italiana , latina orchestra]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHÉSTRĂ orchestrae forme 1) Grup de instrumente muzicale folosite la executarea unei bucăți muzicale. 2) Colectiv de muzicanți care execută piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc într-un teatru (între scenă și sală, mai jos de parter) rezervat pentru muzicanți. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germana Orchester, italiana orchestra Forme diferite ale cuvantului orchestra: orchestrae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHÉSTRĂ substantiv feminin 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< limba franceza orchestre, germana Orchester, italiana orchestra) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRÁ verb I. trecut A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Variante orhestra verb I. / conform limba franceza orchestrer, italiana orchestrare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRÁ verb trecut 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< limba franceza orchestrer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRÁ, orchestrez, verb I. tranzitiv A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din limba franceza orchestrer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRÁ, orchestrez, verb I. tranzitiv A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din limba franceza orchestrer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ORCHESTRA: A ORCHESTRÁ a orchestraéz tranzitiv (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer Forme diferite ale cuvantului a orchestra: a orchestraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRÁ, orchestrez, verb I. tranzitiv A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orchestra: orchestrá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu orchestréz, persoana a treia singular: el / ea și plural orchestreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orchestră: orchéstră substantiv feminin, genitiv dativ articulat orchéstrei; plural orchéstre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orchestră: orchéstră substantiv feminin, genitiv dativ articulat orchéstrei; plural orchéstre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru orchestră: orchestră, orchestre substantiv feminin grup de prieteni, gașcă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orchestra: orchestrá (a orchestra) verb, indicativ prezent 3 orchestreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRÁ verb (muzică) a instrumenta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORCHESTRĂ: ORCHESTRĂ substantiv (muzică) (popular) muzică. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORCHESTRA: ORCHESTRA verb (muzică) a instrumenta. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ORCHESTRA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ORCHESTRA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orchestra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORCHÉSTRĂ orchestrae forme 1 Grup de instrumente muzicale folosite la executarea unei bucăți muzicale. A ORCHESTRÁ orchestraéz tranzitiv piese muzicale A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. Orchestrá a orchestra verb, indicativ prezent 3 orchestreáză. |
GRAMATICA cuvântului ORCHESTRA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orchestra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ORCHESTRA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orchestră? Vezi cuvântul orchestră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orchestră?[ or-ches-tră ] Se pare că cuvântul orchestră are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ORCHESTRA Inţelegi mai uşor cuvântul orchestra dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin extensie, în orice sală de spectacol Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin extensie, în orice sală de spectacol |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ORCHESTRA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gură de foc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul orchestra se conjugă: ei ele orchestreáză
