 | as |
|
| Opune [ o-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU opune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a opune opun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a opune opun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a opune (forma la infinitiv) A opune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPUNE: OPÚNE, opún, verb III. 1. tranzitiv A pune un lucru, o acțiune împotriva cuiva sau a ceva, a ridica un argument față de cineva. Toderiță opunea... tatălui său tăceri înnegurate. VORNIC, P. 8. Marii ardeleni... opun străinismului, ivit sub forma grecească, scrierile lor. RUSSO, S. 68. Se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, M. 389. ♦ reflexiv A se împotrivi (rezistînd sau făcînd uz de forță), a pune piedici, a ține piept. Șetasar ce-i stă-mpotrivă de prisos i se opune. MACEDONSKI, O. I 105. Ladislau... se opune acestor barbari. BĂLCESCU, O. II 12. 2. tranzitiv A pune față în față două sau mai multe lucruri sau ființe pentru a face să iasă în evidență, prin comparare, deosebirile dintre ele. 3. reflexiv (geometrie; despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. În triunghiuri egale la laturi egale se opun unghiuri egale. – prezent industrie și: (regional) opui (ȘEZ. I 60). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPUNE: OPÚNE, opún, verb III. 1. tranzitiv A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ reflexiv A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. tranzitiv A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. reflexiv (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [prezent industrie și: (regional) opúi] – Din latina opponere, limba franceza opposer (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPUNE: OPÚNE, opún, verb III. 1. tranzitiv A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ reflexiv A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. tranzitiv A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a evidenția prin comparație contrastul dintre ele. 3. reflexiv (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [prezent industrie și: (regional) opúi] – Din latina opponere, limba franceza opposer (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPUNE: OPUNE verb 1. a se împotrivi, (popular) a se încontra, (învechit și regional) a se potrivi, (învechit) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a opune acestor măsuri abuzive.) 2. a se înfrunta, (figurat) a se ciocni. (Se opune interese antagonice.) 3. a se contrazice, (figurat) a se ciocni. (Tendințe care se opune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru opune: opune vezi 1. a pune față în față: a opune două tablouri; 2. a pune în cale spre a face piedică: a opune forței forța; 3. a pune în paralel: a opune pe Alexandri lui Eminescu; 4. a fi contrar, a face obstacol: a se opune unui proiect. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru opune: opúne (opún, opús), verb – A (se) împotrivi. latina opponere (secolul XIX), adaptat la conjuncție lui pune. – derivat opozant, substantiv masculin, din limba franceza opposant; opoziți(un)e, substantiv feminin, din limba franceza opposition; opoziționist, adjectiv, din limba franceza oppositionniste. Forme diferite ale cuvantului opune: opún opús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A OPUNE opun: A OPÚNE opún tranzitiv (ființe, lucruri, acțiuni etc.) A pune față-n față (pentru a evidenția deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, limba franceza opposer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OPUNE: OPÚNE verb I. trecut 1. a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. 2. a pune față în față, a compara. II. reflexiv a se împotrivi. (< latina opponere, după limba franceza opposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opune: opúne (a opune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele opún, persoana a doua singular: tu opúi, persoana întâi plural: noi opúnem; conjunctiv prezent 3 să opúnă; gerunziu opunând; participiu opús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opune: opúne verb pune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A OPUNE OPUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL opune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a opune acestor măsuri abuzive. Se opune interese antagonice. Tendințe care se opune. Se opune interese antagonice. Tendințe care se opune. Opúne a opune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele opún, persoana a doua singular: tu opúi, persoana întâi plural: noi opúnem; conjunctiv prezent 3 să opúnă; gerunziu opunând; participiu opús. |
GRAMATICA cuvântului opune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul opune poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE opune? Vezi cuvântul opune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opune?[ o-pu-ne ] Se pare că cuvântul opune are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL opune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua aminte la ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
