 | as |
|
| Oficia [ o-fi-ci-a ] VEZI SINONIME PENTRU oficia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a oficia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a oficia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a oficia (forma la infinitiv) A oficia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFICIA: OFICIÁ, oficiez, verb I. 1. tranzitiv A celebra slujba bisericească; a sluji în biserică. Mitropolitul... era aci și oficia sfînta liturghie. GALACTION, O. i 90. absolut Cu barba lui mare, roșcată, avea un aer de preot care oficiază. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată (în special o căsătorie); a celebra. La un birou micuț... stă funcționara, o fată tot atît de tînără ca aceea care oficiază căsătoriile. SAHIA, U.R.S.S. 114. 2. intranzitiv figurat (Glumeț) A-și îndeplini slujba, a presta un serviciu. Berta e... prin cămări, drămuind ce trebuie pentru bucătăria unde oficiază madama Sultana. PAS, L. I 94. Omul nostru oficia însă la grătarul cu pastramă, care împrăștia miros de grăsime ca o jertfă antică. SADOVEANU, E. 170. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFICIA: OFICIÁ, oficiez, verb I. tranzitiv A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [ pronunție: -ci-a] – Din limba franceza officier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFICIA: OFICIÁ, oficiez, verb I. tranzitiv A celebra un serviciu religios; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [ pronunție: -ci-a] – Din limba franceza officier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIA: OFICIÁ verb I. trecut A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie. [pronume -ci-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind, variantă ofiția verb I. / < limba franceza officier, latina medicina officiare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oficia: oficiá verb (silabe -ci-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu oficiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural oficiáză, persoana întâi plural: noi oficiém (silabe -ci-em), imperfect persoana întâi singular: eu oficiám (silabe -ci-am); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural oficiéze; gerunziu oficiínd (silabe -ci-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A OFICIA: A OFICIÁ a oficiaéz tranzitiv 1) (acte publice sau private) A săvârși cu solemnitate; a celebra. a oficia o căsătorie. 2) (ritualuri bisericești) A îndeplini printr-o ceremonie religioasă. [silabe -ci-a] /<fr. officier Forme diferite ale cuvantului a oficia: a oficiaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFICIA: OFICIA verb (termen bisericesc) 1. a celebra, a săvîrși, a sluji. (A oficia liturghia.) 2. a celebra, a săvîrși. (A oficia o cununie.) 3. a servi, a sluji. (O biserică la care oficia doi preoți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIA: OFICIÁ verb trecut 1. a celebra o slujbă religioasă. 2. a săvârși un act public sau privat (o căsătorie). (< limba franceza officier, latina officiare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oficia: oficiá (a oficia) (-ci-a) verb, indicativ prezent 3 oficiáză, persoana întâi plural: noi oficiém (-ci-em); conjunctiv prezent 3 să oficiéze; gerunziu oficiínd (-ci-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A OFICIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oficia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oficia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A OFICIÁ oficiaéz tranzitiv 1 acte publice sau private A săvârși cu solemnitate; a celebra. Oficia o căsătorie. A oficia liturghia. A oficia o cununie. O biserică la care oficia doi preoți. A oficia liturghia. O biserică la care oficia doi preoți. Oficiá a oficia -ci-a verb, indicativ prezent 3 oficiáză, persoana întâi plural: noi oficiém -ci-em; conjunctiv prezent 3 să oficiéze; gerunziu oficiínd -ci-ind. |
GRAMATICA cuvântului oficia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oficia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oficia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oficia? Vezi cuvântul oficia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oficia?[ o-fi-ci-a ] Se pare că cuvântul oficia are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oficia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pare că?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul oficia se conjugă: ei ele oficiáză
