 | as |
|
| Ofensa [ o-fen-sa ] VEZI SINONIME PENTRU ofensa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ofensa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ofensa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ofensa (forma la infinitiv) A ofensa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFENSA: OFENSÁ, ofensez, verb I. tranzitiv A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă verb reflexiv:eo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) reflexiv A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa! Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ, ofense, substantiv feminin Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. vezi 99. Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFENSĂ substantiv afront, injurie, insultă, jignire, ocară, rușine, umilință, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat) lezare. (Nu poate suporta ofensa ce i-a fost adusă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFENSA: OFENSA verb 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livresc) a invectiva, a vexa, (popular) a sudui, (figurat) a atinge, a răni, (livresc figurat) a leza. (L-ai ofensa pe nedrept.) 2. a se supăra, (livresc și fam.) a se ofusca, (familial figurat) a se șifona. (Ce te-ai ofensa așa?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ofensă: ofénsă (ofénse), substantiv feminin – Injurie, insultă. în franceză offense. – derivat ofensa, verb, din limba franceza offenser; ofensator, adjectiv (insultător); ofensiv, adjectiv, din limba franceza offensif; ofensivă, substantiv feminin, din limba franceza offensive; inofensiv, adjectiv, din limba franceza inoffensif. Forme diferite ale cuvantului ofensa: ofénse Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFENSA: OFENSÁ, ofensez, verb I. tranzitiv A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ reflexiv (familial) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din limba franceza offenser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFENSA: OFENSÁ, ofensez, verb I. tranzitiv A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ reflexiv (familial) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din limba franceza offenser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSA: OFENSÁ verb I. trecut a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. reflexiv (familial) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< limba franceza offenser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ ofensae forme Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. • A aduce (cuiva) o ofensa a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense Forme diferite ale cuvantului ofensa: ofensae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ substantiv feminin Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< limba franceza offense, conform latina offensa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSA: OFENSÁ verb I. trecut 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. reflexiv (familial) A se supăra; a se ofusca. [< limba franceza offenser]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ, ofense, substantiv feminin Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din limba franceza offense. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ, ofense, substantiv feminin Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din limba franceza offense. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ofensă: *ofénsă forme, plural e (în franceză offense, despre latina offensa). Vorbă saŭ purtare care ofensează, acțiunea de a ofensa. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A OFENSA: A OFENSÁ a ofensaéz tranzitiv A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser Forme diferite ale cuvantului a ofensa: a ofensaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ofensa: ofensá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ofenséz, persoana a treia singular: el / ea și plural ofenseáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ofenséze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ substantiv feminin cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< limba franceza offense, latina offensa) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ofensă: ofénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ofénsei; plural ofénse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ofensă: ofénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ofénsei; plural ofénse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ofensa: ofensá (a ofensa) verb, indicativ prezent 3 ofenseáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ofensă: ofensă forme insultă cu vorba sau cu fapta. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OFENSĂ: OFÉNSĂ substantiv verbal jignire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A OFENSA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OFENSĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ofensă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu poate suporta ofensĂ ce i-a fost adusă. L-ai ofensĂ pe nedrept. Ce te-ai ofensĂ așa?. OFÉNSĂ ofensĂe forme Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. • A aduce cuiva o ofensĂ a ofensa; a jigni. A OFENSÁ ofensĂéz tranzitiv A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. Ofensá a ofensĂ verb, indicativ prezent 3 ofenseáză. |
GRAMATICA cuvântului OFENSĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ofensă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OFENSĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ofensa? Vezi cuvântul ofensa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ofensa?[ o-fen-sa ] Se pare că cuvântul ofensa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OFENSĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se zvârcoli ca în gură de șarpe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ofensa se conjugă: ei ele ofenseáză
