 | as |
|
| Oblădui [ o-blă-du-i ] VEZI SINONIME PENTRU oblădui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a obladui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a obladui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a oblădui (forma la infinitiv) A oblădui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBLĂDUI: OBLĂDUÍ, ohlăduiesc, verb IV. tranzitiv 1. A conduce, a administra, a cîrmui, a guverna. A oblăduit moșia pentru slava ei și-a lui. DAVILA, vezi vezi 33. Orînduind vechil... ca să cblăduiască împărăția... ieși spre seară din cetate. GORJAN, H. I 3. • reflexiv Mănăstiri osebite și neatîrnate unele de altele, oblăduindu-se fiecare de sine. ODOBESCU, S. II 16. • intranzitiv Pe atunci, oblădida pe Lotru un boier mare. GALACTION, O. I 67. Alergă la prea înalta Poartă... rugîndu-se să-l mazilească și arătînd că nu mai iaste destoinic de a oblădui. La ODOBESCU, S. I 279. 2. A proteja, a ocroti, a apăra. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oblădui: oblăduí (-uésc, oblăduít), verb – A guverna, a administra. limba slavă (veche) obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), derivat din vlasti, vladą, conform vlădică. – derivat oblăduire, substantiv feminin (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, substantiv masculin (guvernator, administrator, conducător); oblastie, substantiv feminin (guvern, provincie), din limba slavă (veche) oblasti. Cuvinte învechit Forme diferite ale cuvantului obladui: -uésc oblădu Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A OBLĂDUI: A OBLĂDUÍ a obladuiiésc învechit 1. tranzitiv 1) A dirija, stând în frunte; a conduce; a cârmui; a guverna; a administra. 2) A lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a supraveghea; a proteja. 2. intranzitiv A se afla la domnie; a domni. [silabe -blă-] /<sl. obladovati Forme diferite ale cuvantului a obladui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLĂDUI: OBLĂDUÍ, oblăduiesc, verb IV. (învechit și popular) 1. tranzitiv și reflexiv A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranzitiv A domni. 2. tranzitiv A proteja, a ocroti, a apăra. – Din limba slavă (veche) obladovati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLĂDUI: OBLĂDUÍ, oblăduiesc, verb IV. (învechit și popular) 1. tranzitiv și reflexiv A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranzitiv A domni. 2. tranzitiv A proteja, a ocroti, a apăra. – Din limba slavă (veche) obladovati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oblădui: oblăduí (a obladui) (învechit, popular) (o-blă-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oblăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oblăduiá; conjunctiv prezent 3 să oblăduiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oblădui: oblăduí verb (silabe -blă-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oblăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oblăduiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural oblăduiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oblădui: oblădui verb vezi ADMINISTRA. APĂRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. FERI. GOSPODĂRI. GUVERNA. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. STĂPÎNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A OBLADUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oblădui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oblădui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A OBLĂDUÍ oblăduiiésc învechit 1. Oblăduí a oblădui învechit, popular o-blă- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oblăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oblăduiá; conjunctiv prezent 3 să oblăduiáscă. |
GRAMATICA cuvântului oblădui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oblădui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oblădui poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oblădui? Vezi cuvântul oblădui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oblădui?[ o-blă-du-i ] Se pare că cuvântul oblădui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oblădui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv fără precedent?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
