Definiție a o scoate la capat

Cautăm definiția cuvântului a o scoate la capat în mai multe dicționare

Definițiile pentru a o scoate la capat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a scoate (forma la infinitiv)
A scoate conjugat la timpul prezent:

eu scot
tu scoți
el ea scoate
noi scoatem
voi scoateți
ei ele scot

VEZI VERBUL a scoate CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOÁTE, scot, verb

III. tranzitiv

I.

1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află.

2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza.
       • Expresia: A scoate sabia (din teacă) = a începe verb reflexiv:ajba, războiul.
♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja.

3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune.
       • Expresia: A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate în evidență (sau în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua. A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui.

4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc.
       • Expresia: Pe unde scot (sau scoți etc.) cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)?
♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune.

5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea.
       • Expresia: A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva). A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa.
♦ figurat A obține, a căpăta (cu greutate).

6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit locuțiune
♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea.

7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară.
♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir.
       • Expresia: A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație. A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar.

8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva).
♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune).

9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un locuțiune O potecă i-a scos din pădure.
       • Expresia: A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva).

10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea.

11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica.

12. A dobândi, a câștiga, a obține.
       • Expresia: A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului.
♦ A lua înapoi, a recupera.

13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit locuțiune

14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova. Meșterul l-a scos calfă.
       • Expresia: A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare.

15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte.

II.

1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam.
       • Expresia: Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare.
♦ A face să emane; a produce.
♦ A azvârli, a arunca, a trimite.

2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa.
♦ A formula, a spune, a zice.

3. A născoci, a scorni, a inventa.
♦ (învechit) A institui.

4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui.

5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte.

– latina *excotere (= excutere).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SCOATE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOÁTE, scot, verb

III. tranzitiv

I.

1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află.

2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza.
       • Expresia: A scoate sabia (din teacă) = a începe verb reflexiv:ajba, războiul.
♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja.

3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune.
       • Expresia: A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui.

4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc.
       • Expresia: Pe unde scot (sau scoți etc.) cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)?
♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune.

5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea.
       • Expresia: A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva). A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa.
♦ figurat A obține, a căpăta (cu greutate).

6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit locuțiune
♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea.

7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară.
♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir.
       • Expresia: A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație. A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar.

8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva.
       • Expresia: A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva).
♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune).

9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un locuțiune O potecă i-a scos din pădure.
       • Expresia: A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva).

10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea.

11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica.

12. A dobândi, a câștiga, a obține.
       • Expresia: A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului.
♦ A lua înapoi, a recupera.

13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit locuțiune

14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova. Meșterul l-a scos calfă.
       • Expresia: A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare.

15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte.

II.

1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam.
       • Expresia: Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare.
♦ A face să emane; a produce.
♦ A azvârli, a arunca, a trimite.

2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa.
♦ A formula, a spune, a zice.

3. A născoci, a scorni, a inventa.
♦ (învechit) A institui.

4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui.

5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte.

– latina *excotere (= excutere).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SCOATE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOATE verb

1. a extrage, (popular) a trage. (A scoate o măsea, un cui, un glonț.)

2. (medicina) a exciza, a extirpa. (A scoate o porțiune dintr-un organ.)

3. a smulge. (A scoate buruienile din pămînt.)

4. a extrage, a lua. (A scoate apă din fîntînă.)

5. a dezgropa. (A scoate un bolovan din pămînt.)

6. a desface, a desprinde. (scoate o scîndură de la gard.)

7. a arăta. (scoate limba!)

8. a (se) dezbrăca, a trage, (popular) a lepăda, (învechit) a (se) dezvești, (familial) a (se) dezechipa. (scoate cămașa de pe tine.)

9. a descălța, a trage, (regional) a desculța. (scoate pantofii din picior.)

10. a lua. (Își scoate pălăria de pe cap.)

11. a ridica. (A scoate un pachet de la poștă.)

12. a încasa. (A scoate banii din bancă?)

13. a retrage, (popular) a trage. (A scoate o sumă de bani de la CEC.)

14. a elimina. (A scoate un element dintr-o serie.)

15. a anula, a elimina, a înlătura, a suprima, a șterge, a tăia, (regional) a ștricui. (A scoate un rînd, un fragment dintr-un industria textilă) 16. a depărta, a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A scoate petele de grăsime de pe haine.) 17. a elimina, a înlătura, a suprima, (Transilvania și Bucovina) a delătura. (A scoate dulciurile din alimentație.) 18. a elimina, a exclude, a îndepărta, a înlătura. (scoate pe cineva dintr-o organizație.) 19. a concedia, a îndepărta, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familial) a mătrăși. (L-a scoate din slujbă.) 20. a desărcina, a descăuna, a elibera. (A scoate pe cineva dintr-o funcție.) 21. a demite, a destitui, a îndepărta, (învechit și fam.) a mazili. (L-a scoate din funcție.) 22. a emite, a produce. (scoate sunete armonioase.) 23. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a scoate un cuvînt.) 24. a da, a emite, (popular) a slobozi. (A scoate un chiot, un țipăt.) 25. a produce. (Potcoavele scoate scîntei.) 26. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba scoate gaze.) 27. a edita, a imprima, a publica, a tipări, (învechit) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A scoate o revistă.) 28. a emite. (A scoate noi monede.) 29. a degaja, a desface, a elibera, a libera, (învechit și popular) a slobozi. (L-a scoate din funii.) 30. a elibera, a libera, a salva, a scăpa, (învechit și popular) a slobozi, (popular) a mîntui, (învechit) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a scoate din robie.) 31. a salva, a scăpa, (popular) a mîntui, (învechit) a mistui. (L-a scoate dintr-un mare necaz.) 32. a obține, a realiza. (Au scoate o recoltă bogată.) 33. a căpăta, a obține, a primi, a vedea. (Nu mai scoate un ban de la el.) 34. a-și recupera. (Și-a scoate pierderea.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scoate

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scoate:
scoate vezi

1. a face să iasă (cu sau fără violență), a trage afară: a scoate un dinte, a scoate apă, a scoate pete; a scoate ochii, a orbi pe cineva; figurat a-i face imputări amare; a scoate sufletul, a necăji foarte; a scoate din fire, a face să-și piarză răbdarea;

2. figurat a scăpa: a scoate din nevoie, din robie;

3. a da afară, a produce: găinile scot pui, a scoate strigăte;

4. a alunga: ne scoate din sat ca pe niște lăieși Hristos;

5. a destitui: a scoate din slujbă;

6. a lua din: a scoate sabia din teacă;

7. a scădea: scoțând din șapte patru, rămân trei;

8. a-și descărca: a-și scoate furia;

9. a da la lumină: a scoate un ziar;

10. a expune: a scoate marfa;

11. a răspândi în public: a scoate vorbe, minciuni;

12. a inventa: a scoate dări noui;

13. a câștiga: abia își scoate mămăliga Hristos: a-și scoate din capete, a se despăgubi, figurat a-și răsbuna;

14. a dovedi: din aceasta se pot scoate diferite învățăminte. [latina EXCUTERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCOATE

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCOATE:
SCOÁTE verb vezi copia, excepta, fixa, hotărî, institui, inventa, izbăvi, întocmi, mântui, născoci, orândui, plăsmui, purifica, răscumpăra, reproduce, retrage, rândui, salva, scădea, scorni, stabili, statornici, tălmăci, ticlui, traduce, transpune.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scoate

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scoate:
scoate verb vezi COPIA. EXCEPTA. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. INVENTA. IZBĂVI. ÎNTOCMI. MÎNTUI. NĂSCOCI. ORÎNDUI. PLĂSMUI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. REPRODUCE. RETRAGE. RÎNDUI. SALVA. SCĂDEA. SCORNI. STABILI. STATORNICI. TĂLMĂCI. TICLUI. TRADUCE. TRANSPUNE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scoate

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scoate:
scoáte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scot, imperfect persoana a treia singular: el / ea scoteá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scoséi, persoana întâi plural: noi scoáserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scoátă; gerunziu scoțând; participiu scos
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scoate

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scoate:
scoáte (a scoate) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scot, imperfect persoana a treia singular: el / ea scoteá; perfectul simplu persoana întâi singular: eu scoséi, persoana întâi plural: noi scoáserăm; conjunctiv prezent 3 să scoátă; gerunziu scoțấnd; participiu scos
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a o scoate la capăt

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a o scoate la capăt:
a o scoate la capăt expresie a se descurca, a răzbi, a izbuti.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'A O SCOATE LA CAPAT'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a o scoate la capăt

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a o scoate la capăt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

A a o scoate la capăt o măsea, un cui, un glonț.

A a o scoate la capăt o porțiune dintr-un organ.

A a o scoate la capăt buruienile din pămînt.

A a o scoate la capăt apă din fîntînă.

A a o scoate la capăt un bolovan din pămînt.

A o scoate la capăt o scîndură de la gard.

A o scoate la capăt limba! 8.

A o scoate la capăt cămașa de pe tine.

A o scoate la capăt pantofii din picior.

Își a o scoate la capăt pălăria de pe cap.

A a o scoate la capăt un pachet de la poștă.

A a o scoate la capăt banii din bancă? 13.

A a o scoate la capăt o sumă de bani de la CEC.

A a o scoate la capăt un element dintr-o serie.

A a o scoate la capăt un rînd, un fragment dintr-un industria textilă 16.

A a o scoate la capăt petele de grăsime de pe haine.

A a o scoate la capăt dulciurile din alimentație.

A o scoate la capăt pe cineva dintr-o organizație.

L-a a o scoate la capăt din slujbă.

A a o scoate la capăt pe cineva dintr-o funcție.

L-a a o scoate la capăt din funcție.

A o scoate la capăt sunete armonioase.

N-a a o scoate la capăt un cuvînt.

A a o scoate la capăt un chiot, un țipăt.

Potcoavele a o scoate la capăt scîntei.

Soba a o scoate la capăt gaze.

A a o scoate la capăt o revistă.

A a o scoate la capăt noi monede.

L-a a o scoate la capăt din funii.

I-a a o scoate la capăt din robie.

L-a a o scoate la capăt dintr-un mare necaz.

Au a o scoate la capăt o recoltă bogată.

Nu mai a o scoate la capăt un ban de la el.

Și-a a o scoate la capăt pierderea.

Scoáte a a o scoate la capăt verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scot, imperfect persoana a treia singular: el / ea scoteá; perfectul simplu persoana întâi singular: eu scoséi, persoana întâi plural: noi scoáserăm; conjunctiv prezent 3 să scoátă; gerunziu scoțấnd; participiu scos.

GRAMATICA cuvântului a o scoate la capăt?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a o scoate la capăt.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a o scoate la capăt poate fi: verb,

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a scoate LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE scoate?

Vezi cuvântul scoate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scoate?

[ scoa-te ]
Se pare că cuvântul scoate are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL a o scoate la capăt

Inţelegi mai uşor cuvântul a o scoate la capăt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A scoate sabia din teacă = a începe verb reflexiv:ajba, războiul

A scoate la vânzare sau la mezat, la licitație = a pune în vânzare sau la mezat, la licitație

A scoate în evidență sau în relief = a sublinia, a reliefa, a accentua

A scoate la iveală sau în vileag = a face cunoscut; a dezvălui

cămașa? = cum aș sau ai etc

A scoate cuiva sufletul = a necăji, a supăra foarte tare pe cineva

A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune prea mult suflet, a se extenua

A-i scoate cuiva ochii pentru ceva = a-i aduce cuiva mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa ceva cuiva

A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa

A scoate pe cineva în lume = a conduce pe cineva la o petrecere, la un spectacol, a face pe cineva să cunoască societatea

A scoate din circuit = a a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b a retrage din circulație

A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar

A scoate pe cineva din viață sau dintre cei vii = a omorî pe cineva

= a nu mai înceta de a numi pe cineva cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ injurios

A scoate cuiva peri albi = a pricinui cuiva mari necazuri, a sâcâi mereu pe cineva

A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși

A scoate pe cineva la covrigi = a ruina sau a păgubi pe cineva

A-și scoate pâinea sau, rar, mămăliga = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului

A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare

Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare