eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a o da la intors


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
întors [ în-tors ]
VEZI SINONIME PENTRU întors PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a o da la intors în mai multe dicționare

Definițiile pentru a o da la intors din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adjectiv

1. Înapoiat, revenit (de unde a plecat).
       • Expresia: A face (sau a apuca) calea întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum, a se înapoia. Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a făcut... calea întoarsă, verb reflexiv:emea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei verb reflexiv:ea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobișnuit) A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni. Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului.

2. (Despre obiecte) Răsucit, îndoit, curbat, încovoiat. Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166.

3. figurat (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31.

4. figurat (Despre cuvinte sau vorbire) Meșteșugit. Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.
Forme diferite ale cuvantului intors: -oÁrsĂ
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNTÓRS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adjectiv

1. Revenit la locul de plecare.
       • Expresia: A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare.

2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb.
♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat.

3. (popular) Jugănit, castrat.

4. figurat (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat.
       • (familial; și în locuțiune adjectiv întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat.

5. figurat (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit.

– vezi întoarce.
Forme diferite ale cuvantului intors: -oÁrsĂ
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTÓRS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adjectiv

1. Revenit la locul de plecare.
       • Expresia: A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare.

2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb.

3. (popular) Jugănit, castrat.

4. figurat (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat.
       • (familial; și în locuțiune adjectiv întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat.

5. figurat (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit.

– vezi întoarce.
Forme diferite ale cuvantului intors: -oÁrsĂ
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTÓRS
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS1 substantiv neutru

1. Înapoiere, revenire la punctul de plecare; întoarcere. Bilet de dus și întors. ▭ Aș verb reflexiv:ea ca și la-ntorsul meu Să fii aici. COȘBUC, P. I 281.

2. Răsturnare (cu partea de jos în sus sau de pe o parte pe alta). Întorsul fînului. ▭ După ce toate paiele făcute au fost scoase afară, urmează întorsul. PAMFILE, A. R. 210.
♦ Arătură (de toamnă). Pentru grîul de primăvară se pot face două arături: una toamna, care se numește întors... PAMFILE, A. R. 104.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNTORS
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTORS:
ÎNTORS adjectiv

1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui intors.)

2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (regional) sumecat. (Cămașă cu mînecile intors.)

3. (botanică) îndoit, răsfrînt, revolut, (învechit) reflex. (Frunză intors.)

4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia intors în broască.)

5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul intors.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNTÓRS
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS intorsoársă (intorsórși, intorsoárse)

1) vezi A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE.
       • A face cale intorsoarsă a se întoarce.

2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată.

3) figurat rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire intorsoarsă. /v. a întoarce
Forme diferite ale cuvantului intors: oársă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

întors
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întors:
întors adjectiv verbal BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEȘTEȘUGIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

întors
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întors:
întors a.

1. revenit;

2. figurat pervertit: firea cea întoarsă EM.;

3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n.

1. întoarcere: la întors acasă AL.;

2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTORS
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTORS:
ÎNTORS s.

1. întoarcere, retur. (Dus și intors.)

2. întoarcere, învîrtire, răsucire, rotire, sucire. (intors cheii în broască.)

3. întoarcere, răsturnare. (intors mămăligii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNTÓRS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS1 substantiv neutru

1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare).

2. Răsturnare. Întorsul fânului.
♦ Arătură (de toamnă)

– vezi întoarce.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTÓRS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS1 substantiv neutru

1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare).

2. Răsturnare. Întorsul fânului.
♦ Arătură (de toamnă)

– vezi întoarce.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTÓRS
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS adjectiv

1. vezi îndoit.

 2. vezi suflecat.

 3. vezi revolut.

 4. vezi răsucit.

 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul intors.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ÎNTÓRS
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTÓRS:
ÎNTÓRS s.

1. întoarcere, retur. (Dus și intors.)

2. vezi răsucire.

 3. vezi răsturnare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

a o da la întors
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a o da la întors:
a o da la întors expresie a se dezice de o afirmație anterioară.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

întors
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întors:
întórs substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

întors
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întors:
întórs substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A O DA LA INTORS'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întors
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întors dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cui întors.
Cămașă cu mînecile întors.
Frunză întors.
A lăsat cheia întors în broască.
Nu mai sta cu gîtul întors.
ÎNTÓRS întorsoársă întorsórși, întorsoárse 1 vezi A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE.
       • A face cale întorsoarsă a se întoarce.
Fire întorsoarsă.
Dus și întors.
întors cheii în broască.
întors mămăligii.
Nu mai sta cu gâtul întors.
Dus și întors.

GRAMATICA cuvântului întors?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întors.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întors poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul întors sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE întors?
Vezi cuvântul întors desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întors?
[ în-tors ]
Se pare că cuvântul întors are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL întors
Inţelegi mai uşor cuvântul întors dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A face sau a apuca calea întoarsă sau drum întors = a se întoarce din drum, a se înapoia
Neobișnuit A îndrepta pe cineva spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni
A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului
A face sau a apuca calea întoarsă = a se întoarce din drum
A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare
A face sau a apuca calea întoarsă = a se întoarce din drum
A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întors

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Piatră de temelie sau fundamentală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm
de ochii lumii, de formă
a piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității care marchează începutul construcției; b figurat principiu sau element de bază, esențial
a se răzgândi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app