 | as |
|
| Nuanţă [ nu-an-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU nuanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a nuanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a nuanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a nuanța (forma la infinitiv) A nuanța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUÁNȚĂ, nuanțe, substantiv feminin 1. Fiecare din varietățile unei culori provenită fie din diferențele de intensitate luminoasă, fie din diferențele de calitate ale tonului cromatic. Nu lipsește... nici o nuanță în felul cum pe deasupra lor sînt distribuite colorile. BOGZA, C. O. 280. Aurul avea nuanțe verzui, vechi; reliefurile puțin tocite. C. PETRESCU, 325. El mă făcea să deosebesc toate nuanțele verdelui de pe frunze – nuanțe închise, vii sau argintate de soare. DEMETRESCU, O. 144. ♦ Culoare simplă care nu poate fi obținută prin suprapunerea mai multor culori diferite. 2. figurat Deosebire ușoară și aproape nesimțită între aspecte, lucruri etc.; varietate de manifestare a unui sunet, a unei acțiuni, a unei senzații etc. Din bogăția de sinonime se vor diferenția nuanțele. SADOVEANU, E. 38. Era întîia oară cînd simțeam o nuanță de sentiment în vorbele lui. GALACTION, O. I 209. Nu e aci numai o nuanță, ci o deosebire fundamentală. CAMIL PETRESCU, U. N. 71. Nuanța de ridicul din vorbele lui Mihai păru a-l atinge mai mult decît toate argumentele, fiindcă începu a rîde. despre ZAMFIRESCU, R. 63. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUÁNȚĂ nuantae forme 1) Fiecare dintre varietățile pe care le poate avea o culoare sau un sunet, privite sub raportul intensității. 2) figurat Fiecare dintre formele de manifestare a unei realități în procesul trecerii de la o stare la alta. nuantae de sens. 3) figurat Diferență ușoară, abia sesizabilă, dintre lucruri de același fel. O nuanta nouă. 4) figurat Trăsătură suplimentară; coloratură slabă de altă natură. nuanta de tristețe. [G.-D. nuanței; silabe nu-an-] /<fr. nuance Forme diferite ale cuvantului nuanta: nuantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUÁNȚĂ, nuanțe, substantiv feminin 1. Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică. ♦ prin generalizare Culoare. 2. figurat Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc. ♦ Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară. [ pronunție: nu-an-] – Din limba franceza nuance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUÁNȚĂ, nuanțe, substantiv feminin 1. Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică. ♦ prin generalizare Culoare. 2. figurat Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc. ♦ Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară. [ pronunție: nu-an-] – Din limba franceza nuance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUÁNȚĂ substantiv feminin 1. Fiecare dintre varietățile, dintre gradele prin care trece o culoare fără a-și pierde calitățile specifice. 2. (figurat) Diferență ușoară (aproape imperceptibilă) între două lucruri de același gen. ♦ (muzică) Varierea execuției din punctul de vedere al intensității sonore. 3. Ceea ce reprezintă o conotație, un adaos la caracterul esențial, de bază. [pronume nu-an-. / < limba franceza nuance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A NUANȚA: A NUANȚÁ a nuantaéz tranzitiv 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta în diferite nuanțe, asortând (pentru ca trecerea de la una la alta să fie abia perceptibilă). 2) A interpreta ținând seamă de cele mai mici nuanțe. a nuanta o piesă muzicală. 3) figurat A varia prin nuanțe. a nuanta stilul. 4) A exprima, ținând seama de cele mai delicate diferențe. A-și a nuanta gândurile. [silabe nu-an-] /<fr. nuancer Forme diferite ale cuvantului a nuanta: a nuantaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nuanță: nuánță forme, plural e (în franceză nuance, despre nuer = nuancer, a nuanța, despre nue = nuage, nour). Fel de coloare, diferență între gradele uneĭ colorĭ: roșiaticu e o nuanță de roș, verzuĭu una de verde. figurat Slabă diferență: nuanță între opțiunĭ. muzică Grad de forță saŭ de dulceață a sunetelor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NUANȚA: NUANȚÁ, nuanțez, verb I. tranzitiv 1. A reproduce, a reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe. 2. figurat A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [ pronunție: nu-an-] – Din limba franceza nuancer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NUANȚA: NUANȚÁ, nuanțez, verb I. tranzitiv 1. A reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe. 2. figurat A pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [ pronunție: nu-an-] – Din limba franceza nuancer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NUANȚA: NUANȚÁ, nuanțez, verb I. tranzitiv A reda nuanțele unei culori, ale unui ton etc. ♦ figurat A introduce variații expresive. A-și nuanța stilul. • intranzitiv El vibra de patriotism și de iubirea aproapelui. Poate că uneori nu nuanța destul. MACEDONSKI, O. IV 112. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUÁNȚĂ substantiv feminin 1. fiecare dintre varietățile unei culori. 2. (figurat) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen. • (muzică) gradul de intensitate al unui sunet. • caracter, notă particulară; conotație. (< limba franceza nuance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NUANȚA: NUANȚÁ verb I. trecut 1. A îmbina culorile în așa fel, încât trecerea de la una la alta să se observe foarte puțin. 2. (figurat) A exprima diferențele fine, ușoare, nuanțele; a da expresie. [pronume nu-an-. / < limba franceza nuancer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUANȚĂ verb trecut 1. a reda nuanțele unei culori, unui ton etc. 2. (figurat) a exprima prin treceri subtile, gradate. (< limba franceza nuancer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru nuanță: nuánță (nuánțe), substantiv feminin – Varietate cromatică. în franceză nuance. – derivat nuanța, verb (a da nuanță), din limba franceza nuancer. Forme diferite ale cuvantului nuanta: nuánțe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nuanță: nuanță forme 1. grad de intensitate a unei colori; 2. diferență foarte ușoară; 3. figurat delicateță a limbei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nuanța: nuanțá verb (silabe nu-an-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu nuanțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural nuanțeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NUANȚĂ: NUANȚĂ substantiv ton, (învechit) vopsea. (Material textil în mai multe nuanta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nuanță: nuánță substantiv feminin (silabe nu-an-), genitiv dativ articulat nuánței; plural nuánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nuanță: nuánță (nu-an-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat nuánței; plural nuánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nuanța: nuanțá (a nuanta) (nu-an-) verb, indicativ prezent 3 nuanțeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NUANȚA: NUANȚA verb a doza, a grada. (A-și nuanta efectele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru nuanță: nuanță, semne de nuanta vezi dinamice, semne. Forme diferite ale cuvantului nuanta: semne nuantade nuanta Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NUANȚA: NUANȚÁ verb vezi doza. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A NUANTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL NUANȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nuanţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NUÁNȚĂ nuanȚae forme 1 Fiecare dintre varietățile pe care le poate avea o culoare sau un sunet, privite sub raportul intensității. NuanȚae de sens. O nuanȚa nouă. NuanȚa de tristețe. A NUANȚÁ nuanȚaéz tranzitiv 1 culorile pe un tablou sau desen A prezenta în diferite nuanțe, asortând pentru ca trecerea de la una la alta să fie abia perceptibilă. NuanȚa o piesă muzicală. NuanȚa stilul. A-și nuanȚa gândurile. Material textil în mai multe nuanȚa. Material textil în mai multe nuanȚa. Nuanțá a nuanȚa nu-an- verb, indicativ prezent 3 nuanțeáză. A-și nuanȚa efectele. Nuanță, semne de nuanȚa vezi dinamice, semne. |
GRAMATICA cuvântului NUANȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nuanţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul NUANȚA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nuanţă? Vezi cuvântul nuanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nuanţă?[ nu-an-ţă ] Se pare că cuvântul nuanţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL NUANȚA Inţelegi mai uşor cuvântul nuanţa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeNuánță forme, plural e în franceză nuance, despre nuer = nuancer, a nuanța, despre nue = nuage, nour |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL NUANȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a face un bun imobil vânzător?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul nuanța se conjugă: ei ele nuanțeáză
