 | as |
|
| Poartă [ po-ar-tă ] VEZI SINONIME PENTRU poartă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a nu sti ce hram poarta cineva în mai multe dicționareDefinițiile pentru a nu sti ce hram poarta cineva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POARTĂ: POÁRTĂ, porți, substantiv feminin 1. Deschidere într-un zid, gard, într-o împrejmuire etc., în formă de cadru în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier, cu scopul de a permite intrarea sau ieșirea cuiva, deschizătură; deschizătura împreună cu construcția de lemn, de fier, cu balamalele etc. Radianu m-a oprit înaintea unei porți verzi, închisă ca la o cetate. SADOVEANU, O. II 332. Poarta este bine închisă, cu o bîrnă grea d-a curmezișul. CARAGIALE, O. I 290. Nici una, nici două, odată începe a bate In poartă cît ce putea. CREANGĂ, O. A. 209. • figurat Era in vara 1916. Războiul bătea la poarta țării. PAS, Z. I 94. Multe flori sînt, dar puține Rod in lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. EMINESCU, O. I 226. • Expresia: A bate la toate porțile = a se adresa tuturor, solicitînd sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. A sta, a rămîne (sau a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta, a rămîne (etc.) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate căreia nu-i poți face față). (A fi) poartă-n poartă cu cineva = (a locui) foarte aproape de cineva (alături sau peste drum). A căuta o poartă de scăpare = a căuta un mijloc pentru a ieși dintr-o situație dificilă. ♦ (Mai ales la plural ) Intrare într-o cetate sau într-un oraș (care în trecut putea fi închisă și ferecată). vezi barieră. Cătră iarna anului 1614, căpitanul Tudor Șoimaru se înfățișă la porțile Iașilor cu călărime răzășască, ridicată de pe Răut. SADOVEANU, O. VII 118. Crezîndu-le ajunse la porțile Bucureștilor, la Urziceni și la Afumați, părăsesc capitala. GHICA, A. 28. • Poarta țarinii vezi țarină. 2. Ușă mare, monumentală, la intrarea principală a unei clădiri. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, vezi 10. Înainte de a intra pe poarta casei la Paras- chiva, se întîlni cu moș Șărban. BUJOR, S. 108. ♦ Casă, gospodărie. Pentru ținerea oștilor, se orîndui ca de fiecare casă sau poartă (cum se zice în Ardeal) să se dea cîte opt măsuri de făină și opt măsuri de ovăz sau orz. BĂLCESCU, O. II 264. 3. Cadru format din două bare (de lemn) verticale, unite la capătul de sus printr-o altă bară orizontală, și avînd o plasă în spate, instalat pe terenurile de sport și în care se marchează punctele la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). 4. Vale îngustă, strîmtoare prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți. vezi cheie, defileu. Pe la poarta munților, calul îi iese înainte. CREANGĂ, P. 273. Din porțile mîndre de munte, din stînci arcuite, Iese – uraganul bătrîn. EMINESCU, O. IV 197. ♦ Loc îngust între pereții de stîncă ai vîrfurilor de munți, prin care se poate trece pe alt versant. Vînătorii ațin porțile, prin care pot trece caprele negre. 5. (Învechit; în feudalism, în epoca suzeranității turcești asupra țărilor romînești; mai ales determinat prin «înalta»,«sublima» etc.) Sediul, scaunul, curtea, guvernul sultanului. Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. Planul lui Cantemir... izbutise numai a da prepusuri Porței. NEGRUZZI, S. I 179. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POARTĂ: POÁRTĂ, porți, substantiv feminin 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior și invers; deschizătura împreună cu tăblița, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura. • Locuţiune adverbiala Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum. • Expresia: A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă. A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față). ♦ Intrare într-o cetate sau într-un oraș. ♦ Regiune periferică din jurul unui oraș, al unui ținut, al unei țări; margine, hotar. ♦ figurat Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc. 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri; prin extensie casă, gospodărie. • Expresia: Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul. 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine. 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți; pas, trecătoare, defileu. ♦ Loc îngust între pereții de stâncă ai vârfurilor de munte prin care se trece pe alt versant. 6. (învechit; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române) Reședința, curtea sultanului sau a unui pașă; prin extensie Imperiul Otoman. – latina porta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POARTĂ: POÁRTĂ, porți, substantiv feminin 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior și invers; deschizătura împreună cu tăblița, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura. • Locuţiune adverbiala Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum. • Expresia: A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă. A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față). ♦ Intrare într-o cetate sau într-un oraș. ♦ Regiune periferică din jurul unui oraș, al unui ținut, al unei țări; margine, hotar. ♦ figurat Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc. 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri; prin extensie casă, gospodărie. • Expresia: Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul. 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine. 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți; pas, trecătoare, defileu. ♦ Loc îngust între pereții de stâncă ai vârfurilor de munte prin care se trece pe alt versant. 6. (învechit; în epoca suzeranității turcești asupra Țărilor Române) Reședința, curtea sultanului sau a unui pașă; prin extensie Imperiul Otoman. – latina porta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru poartă: poártă (pórți), substantiv feminin – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. latina porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), conform italiana , prov., cat., portugheză porta, limba franceza porte, spaniolă puerta. – derivat portar (mr. purtar), substantiv masculin (paznic; Muntenia, șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Moldova, comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct latina portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, substantiv feminin (femeie care păzește poarta); portărel, substantiv masculin (învechit, slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, substantiv feminin (meseria de portar). – derivat neol. portic, substantiv neutru, din limba franceza portique; portieră, substantiv feminin, din limba franceza portière; portal, substantiv neutru, din limba franceza portail. Forme diferite ale cuvantului poarta: pórți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poartă: poartă forme 1. deschizătură spre a intra și ieși; 2. ceeace închide această deschizătură: a bate la poartă; 3. vale cu stânci în patul râului: Porțile de fier. [latina PORTA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Poarta: Poarta (Înalta sau Sublima) forme împărăția turcească (numită astfel după porțile cele mari ale Seraiului): soli trimiși de Poartă vin la Adunare BOL. Forme diferite ale cuvantului poarta: Înalta Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POARTĂ: POARTĂ s. 1. prag, ușă, (Dobr.) tocat. (A ieșit în poarta.) 2. (SPORT) (livresc) but. (Apără poarta echipei de fotbal.) 3. (istorie) Imperiul otoman. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a nu ști ce hram poartă cineva: a nu ști ce hram poartă cineva expresie a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poartă: poártă (construcții, geografie, sport) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pórții; plural porți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Poartă: Poártă (reședința sultanului turc) substantiv propriu forme, genitiv dativ articulat Porții Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru poartă: poártă1, pórți, cal mătăhălos și urât. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poartă: poártă substantiv feminin, genitiv dativ articulat pórții; plural porți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru poartă: poártă2, pórți, substantiv feminin (regional) mal, țărm. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Poartă: Poártă (reședința sultanului) substantiv pr. forme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A NU STI CE HRAM POARTA CINEVA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Poartă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poartă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ieșit în poartă. Apără poartă echipei de fotbal. A ieșit în poartă. Apără poartă echipei de fotbal. |
GRAMATICA cuvântului Poartă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poartă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Poartă poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE poartă? Vezi cuvântul poartă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poartă?[ po-ar-tă ] Se pare că cuvântul poartă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Poartă Inţelegi mai uşor cuvântul poartă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A bate la toate porțile = a se adresa tuturor, solicitînd sprijin, ajutor într-o împrejurare grea A sta, a rămîne sau a se uita ca vițelul la poarta nouă = a sta, a rămîne etc A fi poartă-n poartă cu cineva = a locui foarte aproape de cineva alături sau peste drum A căuta o poartă de scăpare = a căuta un mijloc pentru a ieși dintr-o situație dificilă Locuţiune adverbiala Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum A bate la toate porțile sau la porțile cuiva = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă A sta sau a rămâne, a se uita ca vițelul la poarta nouă = a sta sau a rămâne, a se uita uimit, nedumerit, dezorientat în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul Locuţiune adverbiala Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum A bate la toate porțile sau la porțile cuiva = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă A sta sau a rămâne, a se uita ca vițelul la poarta nouă = a sta sau a rămâne, a se uita uimit, nedumerit, dezorientat în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Poartă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pânză de ferăstrău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
