Definiție a nu lasa piatra pe piatra

Cautăm definiția cuvântului a nu lasa piatra pe piatra în mai multe dicționare

Definițiile pentru a nu lasa piatra pe piatra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIATRĂ:
PIÁTRĂ, pietre, substantiv feminin

I.

1. (Numai la sg.) Nume generic pentru orice rocă comună, răspîndită la suprafața și în interiorul pămîntului, în mase continue sau în bucăți dure, solide; (la singular sau la plural ) fragment dintr-o astfel de rocă. Pe marginea rîului, așezat pe o piatră, Gîngu stă cu capul în pumni uitîndu-se-n rostogolirea turbure a apelor. C. PETRESCU, S. 55. Iar prin mîndrul întuneric al pădurii de argint, Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind. EMINESCU, O. I 85. Găsi pe daci preparați pentru o rezistență puternică, apărați în cetăți de piatră. ODOBESCU, S. II 280.
       • (În metafore și comparații) Horia e omul de piatră, în care s-a concentrat toată tăria munților aspri și stîncoși, toată amărăciunea veacurilor de iobăgie. BOGZA, J. 38. Străinul parcă n-auzea Cuvintele; pe gînduri dus, Sta piatră și tăcea. COȘBUC, P. I 230. Bade mimă de piatră! Ce nu vii la noi verb reflexiv:eodată? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 143.
       • Ori (sau cînd) cu capul de piatră, ori (sau cînd) cu piatra de cap, se zice cînd cineva este pus într-o situație grea, din care, oricum ar face, tot rău iese. Stăpîne, zise atunci calul, de-acum înainte ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, tot atîta-i; fii odată bărbat și nu-ți face voie rea. CREANGĂ, O. A. 233. Da rău îi pe ulița d-tale! Nu poți face doi pași făr-a fi... povestea vorbei: cînd cu capul de piatră, cînd cu piatra de cap. ALECSANDRI, T. I 148. Piatra care se rostogolește nu prinde mușchi, se zice despre omul superficial, care începe de toate și nu isprăvește nimic. Piatră în (sau piatra din) casă = fată nemăritată (considerată ca o povară pentru familie). După optsprezece ani [fetele] erau socotite pietre în casă, fete bătrîne. PAS, Z. I 221. Se simțea străină, împresurată de ostilități, piatră în casă. C. PETRESCU, C. vezi 95.
       • (În expresii, zicători, proverbe) A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge cuiva bine. A-și pune carul în pietre = a lua o hotărîre nestrămutată. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = e ger strașnic. A scoate apă (și) din piatră (seacă) vezi apă (I 1). A scoate bani (și) din piatră seacă vezi secolul A aduce (ceva) și din piatră seacă vezi secolul (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra sau de piatră = (a fi) foarte sănătos. Sorcova, vesela: Peste vară Primăvară Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir De trandafir, Tare ca piatra, Iute ca săgeata. TEODORESCU, P. P. 159. A fi de piatră = a fi fără de milă, a rămîne insensibil. Apa trece, pietrele rămîn vezi rămîne. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, o mare neliniște, a fi îngrijorat. A i se lua (cuiva) o piatră (de moară) de pe inimă (sau de pe cuget) = a se elibera de o grijă, de o teamă, a găsi sau a primi o soluție care pune capăt unei situații grele. Surîde ca un om căruia i s-a luat o piatră de moară de pe cuget. CAMIL PETRESCU, O. II 637. A nu (mai) rămîne (sau a nu mai lăsa) piatră pe piatră = a nu se (mai) alege nimic (din ceva), a distruge (ceva) din temelii; a face praf și pulbere. A mișca din loc (sau a răsturna) toate pietrele = a face tot posibilul pentru a obține ceva. A număra pietrele = a umbla haimana, fără căpătîi; a bate drumurile. A arunca cu piatra (în cineva) = a acuza, a învinui (pe cineva). A călca din piatră în piatră = a depune toate eforturile pentru a dobîndi ceva. De-ai călca din piatră-n piatră, Din străin nu-i face tată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 203. Piatra filozofală vezi filozofală.

2. (În expresie) Epoca de piatră = veche epocă arheologică caracterizată prin utilizarea de către om a uneltelor de piatră.

3. (Urmat de determinări indicînd întrebuințarea obiectului sau o proprietate esențială a lui) Bucată de piatră (1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatră cioplită.
       • Piatră kilometrică vezi kilometric. Piatră ponce vezi ponce. Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densă care servește în litografie la prepararea clișeelor de imprimare. Piatră de încercare = rocă silicioasă foarte dură, folosită la verificarea purității aurului și argintului; figurat mijloc de verificare a capacității sau a sentimentelor cuiva; dovadă, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = piatră care intră în construcția fundamentului unei clădiri; figurat principiu de bază, principiu esențial. Piatră unghiulară = piatră așezată la colțul fundației unei clădiri; figurat bază, fundament. Lucrările sale în cercul literar... vor rămîne ca pietre unghiulare pe care s-au așezat temeliile literaturii noastre. ODOBESCU, S. I 329. Piatră de ascuțit = cute. Piatră de moară = fiecare dintre cele două discuri mari și grele, întrebuințate la moară pentru măcinatul grăunțelor (dintre care una stă pe loc, iar cealaltă se învîrtește). Era un turn înalt și îngust cu ferestre mici și nepotrivite, avînd jos o portiță boltită căria îi slujea de prag o piatră de moară crestată în două. ODOBESCU, S. I 148. La arnăut poruncea, Piatră de moară-aducea, Cu parale c-o plătea. PĂSCULESCU, L. P. 246.
       • (În metafore și comparații) Rușinea ce i-o făcuse Vasile Baciu i se așezase pe inimă ca o piatră de moară. REBREANU,

I. 35. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă. CREANGĂ, O. A. 178. Piatră prețioasă (scumpă sau nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește foarte rar în natură și din care se fac bijuterii. Cînd e vorba de pietre prețioase, de valoarea acestora, orice presupunere este permisă. C. PETRESCU, A. 326. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pămînt. EMINESCU, O. I 88. Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește. ALECSANDRI, P. A. 44. Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat, care are un aspect frumos și se găsește relativ frecvent în natură, întrebuințat la confecționarea bijuteriilor de mică valoare.

4. Material pietros, fabricat pe cale artificială, avînd diferite întrebuințări. Piatră de mozaic. ▭ Între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc, împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU S. 225.

5. Piesă la jocul de domino și la alte jocuri, confecționată din piatră (1), os sau lemn.

6. (Popular) Aerolit, meteorit. Piatră căzută din cer.

7. (Adesea în construcții cu verbele «a bate» sau «a cădea») Grindină. A mai avut, sărmanul, și păcatul că l-a bătut piatra și n-a putut strînge mai nimic de pe cîmp. BUJOR, S. 161. Bătea piatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pămîntul. ISPIRESCU, L. 206.

II.

1. (Popular) Crustă de săruri minerale care se depune cu verb reflexiv:emea pe pereții unui vas în care se fierbe apă. Piatră de vin = crustă de săruri minerale depuse pe pereții butoaielor în care se păstrează must sau vin.

2. Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; tartru.

3. (Nume popular dat unor substanțe chimice; numai în compuse) Piatră-acră = alaun de potasiu, vezi alaun; piatră-vînătă = sulfat de cupru, vezi sulfat. Negustor de băcan... piatră-vînătă... salcie, fumuri și alte otrăvuri. CREANGĂ, P. 112; piatră-vitriolică = sulfat feric, vezi sulfat; piatra-iadului = azotat de argint, vezi azotat; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf în formă de bucăți; piatra-sulimanului = numele pietrei din care se prepară un fel de suliman.

4. (medicină) Calcul1. Piatră la rinichi. Piatră la ficat. - Pronunțat: pia-.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PIATRĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIATRĂ:
PIÁTRĂ, pietre, substantiv feminin

I.

1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură și casantă răspândită la suprafața sau în interiorul pământului; (și la plural ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr-o astfel de rocă; prin extensie material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse utilizări, roca naturală.
       • locuțiune adjectiv De piatră = a) neclintit; încremenit; b) greu; c) nesimțitor, insensibil; prin extensie rău.
       • Expresia: A scoate (sau a aduce etc. ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etc. (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile. A pune cea dintâi piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etc. Piatră în (sau din) casă = fată nemăritată (considerată de unii ca o povară pentru familie). A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva. A călca în piatră seacă = a se obosi zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensie a se încăpățâna. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să pună capăt unei situații dificile. A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ține etc. (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lăsa (nici) piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere. A număra pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva).
♦ (La plural ) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele.

2. (În sintagma) Epoca de piatră = cea mai veche și cea mai îndelungată perioadă din istoria omenirii, care a durat circa un milion de ani și în care principala materie primă pentru confecționarea uneltelor, a ustensilelor și a armelor a fost piatra (I 1).

3. (Urmat de determinări care arată felul, utilizarea sau modul de prelucrare) Bucată de piatră (I

1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatră de moară.
       • Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densă, folosită la confecționarea formelor de tipar litografice. Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării. Piatră de încercare = a) rocă silicioasă foarte dură folosită în trecut la verificarea purității aurului și a argintului; b) figurat mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = a) piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității care marchează începutul construcției; b) figurat principiu sau element de bază, esențial. Piatră unghiulară = a) piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; b) figurat element de bază, fundamental. Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute. Piatră prețioasă (sau scumpă, nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și folosit de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare.
       • (botanică; în compusul) Piatră-linte = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-gălbuie, care crește prin pădurile din zona alpină (Astragalus australis).

4. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecționată din piatră (I

1) sau, prin extensie, din os, din lemn etc.

5. (popular) Meteorit.

6. (regional) Greutate (de cântar sau de balanță).

7. Precipitație formată din particule de gheață, care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație; grindină.

II. prin analogie

1. Crustă de săruri minerale care se depune, cu verb reflexiv:emea, pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide.

2. Substanță calcaroasă, gălbuie sau negricioasă, care se formează uneori pe suprafața dinților neîngrijiți; tartru.

3. (medicină; de obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; prin extensie litiază.

4. Compuse: (popular) piatră-acră = alaun (de aluminiu și de potasiu); piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf (în formă de bucăți).

5. (minerit; în compusul) Piatra-lunii = varietate de feldspat cu reflexe albăstrui folosită ca piatră semiprețioasă.

– latina petra.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PIATRĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIATRĂ:
PIÁTRĂ, pietre, substantiv feminin

I.

1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură și casantă răspândită la suprafața sau în interiorul pământului; (și la plural ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr-o astfel de rocă; prin extensie material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse întrebuințări, roca naturală.
       • locuțiune adjectiv De piatră = a) neclintit; încremenit; b) greu; c) nesimțitor, insensibil; prin extensie rău.
       • Expresia: A scoate (sau a aduce etc. ceva) (și) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obține etc. (ceva) cu orice preț, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutățile. A pune cea dintâi piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etc. Piatră în (sau din) casă = fată nemăritată (considerată de unii ca o povară pentru familie). A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva. A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensie a se încăpățâna. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să pună capăt unei situații dificile. A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ține etc. (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lăsa (nici) piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere. A număra pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva).
♦ (La plural ) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele.

2. (În sintagma) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră (I 1).

3. (Urmat de determinări care arată felul, întrebuințarea sau modul de prelucrare) Bucată de piatră (I

1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatră de moară.
       • Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densă, care servește, în litografie, la prepararea clișeelor. Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării. Piatră de încercare = a) rocă silicioasă foarte dură folosită la verificarea purității aurului și a argintului; b) figurat mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = a) piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității care marchează începutul construcției; b) figurat principiu sau element de bază, esențial. Piatră unghiulară = a) piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; b) figurat element de bază, fundamental. Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute. Piatră prețioasă (sau scumpă, nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și întrebuințat de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare.
       • (botanică; în compusul) Piatră-linte = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-gălbuie, care crește prin pădurile din zona alpină (Astragalus australis).

4. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecționată din piatră (I

1) sau, prin extensie, din os, din lemn etc.

5. (popular) Meteorit.

6. (regional) Greutate (de cântar sau de balanță).

7. Precipitație formată din particule de gheață, care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație; grindină.

II. prin analogie

1. Crustă de săruri minerale care se depune, cu verb reflexiv:emea, pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide.

2. Substanță calcaroasă, gălbuie sau negricioasă, care se formează uneori pe suprafața dinților neîngrijiți; tartru.

3. (medicină; de obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; prin extensie litiază.

4. Compuse: (popular) piatră-acră = alaun (de aluminiu și de potasiu); piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf (în formă de bucăți).

5. (minerit; în compusul) Piatra-lunii = varietate de feldspat cu reflexe albăstrui folosită ca piatră semiprețioasă.

– latina petra.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

piatră

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru piatră:
piátră (piétre), substantiv feminin –

1. Fragment de rocă dură. –

2. Calcul, litiază. –

3. Grindină.

– Mr., megl. katră. latina petra (Pușcariu 1303; Candrea-Dens., 1371; REW 6445), conform italiana pietra, prov. peira, limba franceza pierre, spaniolă piedra, portugheză pedra.

– derivat pietrar (variantă petrar), substantiv masculin (cioplitor în piatră; pește de rîu, Aspre zingel; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrean, substantiv masculin (locuitor al orașului Piatra-Neamț; pasăre, Saxicola oenanthe); pietrărie, substantiv feminin (carieră de piatră; meseria pietrarului; bijuterie cu pietre prețioase); pietricele substantiv feminin plural (joc de copii); pietriș (variantă petriș), substantiv neutru (piatră măruntă, prund); pietroi, substantiv masculin (piatră mare, stîncă); pietros (variantă petros), adjectiv (cu piatră; dur, tare; rece, nemilos; varietate de cireșe); pietroșel, substantiv masculin (cînepar, Cannabina Krameri); pietrui, verb (a pava); pietruri, substantiv feminin plural (produse chimice în general; unguent); împietri, verb (a hotărnici; a uimi, a ului); împietroșa, verb (a întări). Pietros (mr. kitros) poate reprezenta direct latina petrōsus (Pușcariu 1317; Candrea-Dens., 1372), conform italiana pietroso.
Forme diferite ale cuvantului piatra: piétre
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PIATRĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIATRĂ:
PIATRĂ s.

1. (geologie) rocă, (învechit) stîncă. (O piatra dură.)

2. (geologie) piatră-de-var = calcar, (regional) babiță; piatră ponce = spumă-de-mare, (învechit) piatră spumoasă.

3. (minerit) piatră prețioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, (învechit) stemă; piatră rară = nestemată, piatră prețioasă, piatră scumpă, (înv,) stemă; piatră scumpă = nestemată, piatră prețioasă, piatră rară, (învechit) stemă.

4. (regional) rîșnitoare. (piatra de moară.)

5. piatră funerară = (prin Banat) zleamăn.

6. (medicina) detritus, tartru. (piatra dentară.)

7. (medicina) calcul, concrețiune. (piatra la rinichi.)

8. (medicina) calculoză, litiază. (Suferă de piatra renală.)

9. (meteorologie) grindină, (Transilvania și Bucovina) gheață, (învechit) smidă. (A bătut piatra peste semănături.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

piatră

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru piatră:
piatră forme

1. corp dur și solid ce servă la clădire;

2. cremene sau alt corp solid de aceeaș natură: a arunca pietre;

3. grindină: bate piatra;

4. figurat și fam. piatră în casă, fată de măritat;

5. grămadă de nisip, de pietriș, ce se formează în bășica udului;

6. nume de minerale: piatră acră, alaun; piatră de var, carbonat de calce; piatra iadului, nitrat de argint cu care se servă în chirurgie spre a arde carnea; piatră scumpă, mineral de un preț mare, ca diamantul, rubinul, etc.; piatră vânătă, sulfat de cupru. [latina PETRA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PIATRA

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PIATRA:
PIATRA, comerț în jud. Teleorman, situată în Câmpia Boianului, pe stg. văii Călmățui; 3.674 locuțiune (2003). Moară de cereale (1900). Biserica Sf. Gheorghe (1839).
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

PIATRĂ

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PIATRĂ:
PIATRĂ substantiv

1. Piatra, Jurj, 1435 (Sur XIX) scris Piatra și Piiatră Jurja în 1490 (Sd Vi 139); Peatră, Giurgiu, 1437 (Mih 12), același personaj.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

PIATRĂ

piatra

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru piatra:
!piátra-iádului (azotat de argint) (popular) (pia-tra-) substantiv feminin articulat, genitiv dativ articulat piétrei-iádului
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a nu lăsa piatră pe piatră

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a nu lăsa piatră pe piatră:
a nu lăsa piatră pe piatră expresie a distruge din temelii, a distruge complet.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

piatră

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru piatră:
piátră substantiv feminin (silabe -tră), genitiv dativ articulat piétrei; plural piétre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

piatră

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru piatră:
piátră (pia-tră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat piétrei; plural piétre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Piatra

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Piatra:
Piatra forme pisc al Carpaților în jud. Prahova: 2225 m.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PIATRĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIATRĂ:
PIÁTRĂ substantiv verbal aerolit, greutate, meteorit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

piatră

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru piatră:
piatră substantiv verbal AEROLIT. GREUTATE. METEORIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Piatra

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Piatra:
Piatra vezi Petru I B 5 și IV

5.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CUVINTE APROPIATE DE 'A NU LASA PIATRA PE PIATRA'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Piatra

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului piatra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

O piatra dură.

Piatra de moară.

Piatra dentară.

Piatra la rinichi.

Suferă de piatra renală.

A bătut piatra peste semănături.

Piatra de moară.

GRAMATICA cuvântului Piatra?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului piatra.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Piatra poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Piatra sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE piatră?

Vezi cuvântul piatră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul piatră?

[ pi-a-tră ]
Se pare că cuvântul piatră are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Piatra

Inţelegi mai uşor cuvântul piatra dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Piatră în sau piatra din casă = fată nemăritată considerată ca o povară pentru familie

În expresii, zicători, proverbe A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge cuiva bine

A-și pune carul în pietre = a lua o hotărîre nestrămutată

Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede

E ger de crapă pietrele = e ger strașnic

A scoate bani și din piatră seacă vezi secolul A aduce ceva și din piatră seacă vezi secolul A fi tare sau sănătos ca piatra sau de piatră = a fi foarte sănătos

A fi de piatră = a fi fără de milă, a rămîne insensibil

A avea sau a i se pune, a-i sta cuiva ca o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, o mare neliniște, a fi îngrijorat

A i se lua cuiva o piatră de moară de pe inimă sau de pe cuget = a se elibera de o grijă, de o teamă, a găsi sau a primi o soluție care pune capăt unei situații grele

A nu mai rămîne sau a nu mai lăsa piatră pe piatră = a nu se mai alege nimic din ceva, a distruge ceva din temelii; a face praf și pulbere

A mișca din loc sau a răsturna toate pietrele = a face tot posibilul pentru a obține ceva

A număra pietrele = a umbla haimana, fără căpătîi; a bate drumurile

A arunca cu piatra în cineva = a acuza, a învinui pe cineva

A călca din piatră în piatră = a depune toate eforturile pentru a dobîndi ceva

În expresie Epoca de piatră = veche epocă arheologică caracterizată prin utilizarea de către om a uneltelor de piatră

Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densă care servește în litografie la prepararea clișeelor de imprimare

Piatră de încercare = rocă silicioasă foarte dură, folosită la verificarea purității aurului și argintului; figurat mijloc de verificare a capacității sau a sentimentelor cuiva; dovadă, mărturie

Piatră de temelie sau fundamentală = piatră care intră în construcția fundamentului unei clădiri; figurat principiu de bază, principiu esențial

Piatră unghiulară = piatră așezată la colțul fundației unei clădiri; figurat bază, fundament

Piatră de ascuțit = cute

Piatră de moară = fiecare dintre cele două discuri mari și grele, întrebuințate la moară pentru măcinatul grăunțelor dintre care una stă pe loc, iar cealaltă se învîrtește

Piatră prețioasă scumpă sau nestemată = mineral cristalizat cu aspect frumos, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește foarte rar în natură și din care se fac bijuterii

Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat, care are un aspect frumos și se găsește relativ frecvent în natură, întrebuințat la confecționarea bijuteriilor de mică valoare

Piatră de vin = crustă de săruri minerale depuse pe pereții butoaielor în care se păstrează must sau vin

Nume popular dat unor substanțe chimice; numai în compuse Piatră-acră = alaun de potasiu, vezi alaun; piatră-vînătă = sulfat de cupru, vezi sulfat

112; piatră-vitriolică = sulfat feric, vezi sulfat; piatra-iadului = azotat de argint, vezi azotat; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf în formă de bucăți; piatra-sulimanului = numele pietrei din care se prepară un fel de suliman

locuțiune adjectiv De piatră = a neclintit; încremenit; b greu; c nesimțitor, insensibil; prin extensie rău

Ceva și din piatră seacă = a face, a realiza, a obține etc

A pune cea dintâi piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etc

Piatră în sau din casă = fată nemăritată considerată de unii ca o povară pentru familie

A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva

A călca în piatră seacă = a se obosi zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion

A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensie a se încăpățâna

Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede

E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare

A fi tare sau sănătos ca piatra sau de piatră = a fi foarte sănătos și rezistent

A avea sau a i se pune, a-i sta cuiva ca o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște

A i se lua sau a i se ridica cuiva o piatră de pe inimă sau de pe suflet, de pe cuget = a se elibera de o mare grijă, de o mare teamă; a găsi o soluție care să pună capăt unei situații dificile

Nici piatră de piatră din ceva = a nu se mai alege nimic din ceva; a se distruge complet

A nu mai lăsa nici piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere

A număra pietrele = a umbla haimana

A arunca cu piatra sau cu pietre în cineva = a acuza, a învinui, a defăima pe cineva

În sintagma Epoca de piatră = cea mai veche și cea mai îndelungată perioadă din istoria omenirii, care a durat circa un milion de ani și în care principala materie primă pentru confecționarea uneltelor, a ustensilelor și a armelor a fost piatra I 1

Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densă, folosită la confecționarea formelor de tipar litografice

Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării

Piatră de încercare = a rocă silicioasă foarte dură folosită în trecut la verificarea purității aurului și a argintului; b figurat mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie

Piatră de temelie sau fundamentală = a piatră care intră în construcția fundației unei clădiri și care adesea este pusă cu prilejul solemnității care marchează începutul construcției; b figurat principiu sau element de bază, esențial

Piatră unghiulară = a piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; b figurat element de bază, fundamental

Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute

Piatră prețioasă sau scumpă, nestemată = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor

Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și folosit de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare

botanică; în compusul Piatră-linte = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-gălbuie, care crește prin pădurile din zona alpină Astragalus australis

Compuse: popular piatră-acră = alaun de aluminiu și de potasiu; piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf în formă de bucăți

Minerit; în compusul Piatra-lunii = varietate de feldspat cu reflexe albăstrui folosită ca piatră semiprețioasă

locuțiune adjectiv De piatră = a neclintit; încremenit; b greu; c nesimțitor, insensibil; prin extensie rău

Ceva și din piatră seacă = a face, a realiza, a obține etc

A pune cea dintâi piatră = a începe, a iniția o acțiune, o lucrare etc

Piatră în sau din casă = fată nemăritată considerată de unii ca o povară pentru familie

A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva

A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion

A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensie a se încăpățâna

Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede

E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare

A fi tare sau sănătos ca piatra sau de piatră = a fi foarte sănătos și rezistent

A avea sau a i se pune, a-i sta cuiva ca o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște

Nici piatră de piatră din ceva = a nu se mai alege nimic din ceva; a se distruge complet

A nu mai lăsa nici piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf și pulbere

A număra pietrele = a umbla haimana

A arunca cu piatra sau cu pietre în cineva = a acuza, a învinui, a defăima pe cineva

În sintagma Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră I 1

Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină și densă, care servește, în litografie, la prepararea clișeelor

Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării

Piatră de încercare = a rocă silicioasă foarte dură folosită la verificarea purității aurului și a argintului; b figurat mijloc de verificare a capacității, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie

Piatră unghiulară = a piatră așezată în colțul fundației unei clădiri; b figurat element de bază, fundamental

Piatră de ascuțit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuțirea unor obiecte tăioase; cute

Piatră semiprețioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puțin răspândit în natură și întrebuințat de obicei la confecționarea bijuteriilor de mai mică valoare

botanică; în compusul Piatră-linte = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-gălbuie, care crește prin pădurile din zona alpină Astragalus australis

Minerit; în compusul Piatra-lunii = varietate de feldspat cu reflexe albăstrui folosită ca piatră semiprețioasă

Geologie piatră-de-var = calcar, regional babiță; piatră ponce = spumă-de-mare, învechit piatră spumoasă

Minerit piatră prețioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, învechit stemă; piatră rară = nestemată, piatră prețioasă, piatră scumpă, înv, stemă; piatră scumpă = nestemată, piatră prețioasă, piatră rară, învechit stemă

Piatră funerară = prin Banat zleamăn

Geologie piatră-de-var vezi calcar; piatră ponce = spumă-de-mare, învechit piatră spumoasă

Minerit piatră prețioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, învechit stemă; piatră rară vezi piatră prețioasă; piatră scumpă vezi piatră prețioasă

Piatră funerară = prin Banat zleamăn

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Piatra

râșnitoare
VEZI SINONIME PENTRU piatra PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Poziție-cheie?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute
despre barbă cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; despre mustăți cu capetele răsucite în sus
poziție strategică, economică etc
a nu progresa, a stagna
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?