 | as |
|
| Normă [ nor-mă ] VEZI SINONIME PENTRU normă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a norma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a norma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a norma (forma la infinitiv) A norma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ (< limba franceza , latina, limba rusă) substantiv feminin 1. Regulă (obligatorie) fixată prin lege sau prin uz. • Norma juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal stabilită de organele competente, a cărei aplicare poate fi asigurată cu ajutorul constrângerii de stat și prin intermediul căreia relațiile sociale sunt convertite în raporturi juridice. N.j. poate fi imperativă (fie onerativă, când impune săvârșirea unei acțiuni – de ex. obligația de a plăti impozite – fie prohibitivă, când interzice săvârșirea unei acțiuni – de ez. să nu ucizi) sau dispozitivă (fie permisivă, când îngăduie săvârșirea unei acțiuni – de ex. oricine se poate adresa justiției – fie supletivă, când lasă părților contractante libertatea de a alege conduita pe care o înțeleg să o convină). 2. Tip sau formulă de realizare a valorilor (adevăr, frumos, bine etc.); principiu de conduită. • Norma morală = model sau recomandare privind înfăptuirea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale, și a căror respectare este impusă individului de opinia publică sau de conștiința morală proprie. 3. (SPORT) Totalitatea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica într-o competiție, pentru a obține un anumit titlu etc. 4. Criteriu de reglementare, de apreciere, de comensurare; condiție-limită sau totalitate de condiții-limită, exprimate de obicei numeric, adoptate într-un anumit domeniu, pentru a servi la reglementare, la apreciere sau la comensurare. • Norma de muncă = norma care stabilește cuantumul maxim de muncă necesar pentru efectuarea unei lucrări sau îndeplinirea unei funcții în anumite condiții de calificare și tehnico-organizatorice date. • Norma de timp = norma care exprimă timpul necesar pentru efectuarea rațională a unei lucrări, în anumite condiții tehnice și organizatorice la locul de muncă, de către un executant – individual sau colectiv – care are calificarea corespunzătoare. • Norma de producție = norma care stabilește cantitatea minimă de produse sau lucrări, care poate fi realizată într-o unitate de timp, în anumite condiții tehnice și de organizare ale locului de muncă, de către un executant – individual sau colectiv – având calificarea corespunzătoare. • Norma de consum = norma care exprimă cantitatea maximă dintr-o materie primă, dintr-un material etc. considerată a fi necesară pentru producerea unei unități de produs finit sau pentru executarea unei unități de lucrări de prestații. ♦ Standard cu obligativitate internă în cadrul unei unități economice (n. internă). 5. (ZOOT.) Norma de hrană = necesarul de substanțe nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore. Este condiționată de specie, rasă, vârstă, greutate, stare fiziologică și nivel de producție. Se exprimă prin unități nutritive, calorii, grame de proteine etc. 6. (HIDROTEHN.) Norma de irigare = cantitatea de apă necesară irigării unui hectar de teren cultivat. • Norma de udare = cantitatea de apă necesară solului în cursul unei udări pentru obținerea unei umidități optime. 7. (matematică) Număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi matematice și care generalizează proprietățile valorii absolute a numerelor reale și ale modulului numerelor complexe. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ, norme, substantiv feminin 1. Regulă fixată prin lege sau prin uz, ordine recunoscută ca obligatorie. vezi rînduială, lege. Uriașele transformări economice și politice care s-au petrecut în țara noastră au dat naștere unor raporturi sociale noi, care în mod necesar cer norme juridice noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 5/4. De altfel toate se petreceau în casa asta după bătaia ceasornicului și după o normă fixată. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. 2. Mijloc, criteriu de apreciere, îndreptar. S-a luat ca normă jumătatea prețului de dus și-ntors. CARAGIALE, O. VII 209. 3. Lucrare pe care trebuie să o execute cineva într-o unitate de timp. Fac zilnic trei norme minerii: Puhoi de lumină, șuvoi de căldură! DEȘLIU, G. 55. Toți tractoriștii își îndepliniră normele indicate în grafice. MIHALE, O. 407. • Normă de timp = normă care determină cantitatea de timp de muncă în cursul căreia muncitorul trebuie să execute o anumită operație. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru îndeplinirea unei acțiuni. • Expresia: A sparge norma vezi sparge. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ, norme, substantiv feminin 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. • Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concret) produs realizat în acest timp. • Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din limba franceza norme, latina norma, limba rusă norma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ, norme, substantiv feminin 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă, • Normă morală (sau etică) = model sau recomandare privind respectarea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei aplicare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concret) produs realizat în acest timp. • Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din limba franceza norme, latina norma, limba rusă norma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ (RÉGULĂ) substantiv feminin (conform latina norma, limba franceza norme, limba rusă norma): ordine recunoscută ca obligatorie, fixată prin uz, de care țin seama vorbitorii unei limbi în folosirea sunetelor, a cuvintelor, a formelor, a construcțiilor gramaticale dintr-o anumită perioadă a evoluției acesteia. Orice limbă își are n. ei, care sunt mai mult sau mai puțin respectate de către vorbitori. Aspectul literar al oricărei limbi cere o respectare mult mai riguroasă a n. lingvistice decât aspectul ei popular (neliterar). • norma ortoépică: n. care privește pronunțarea corectă a cuvintelor unei limbi. • norma ortográfică: n. care privește scrierea corectă a cuvintelor unei limbi. • norma gramaticálă: n. care privește modificarea corectă a cuvintelor (n. morfologică) sau îmbinarea corectă a acestora în propoziții și în fraze (n. sintactică). vezi și régulă. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ substantiv feminin 1. regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp. ♦ norma de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumată pentru obținerea unei unități de produs. 5. numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar. 6. (matematică) număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe. (< limba franceza norme, latina, limba rusă norma) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ substantiv feminin 1. Regulă obligatorie, lege după care trebuie să se conducă cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regulă, canon al creației artistice. 2. Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentzru a se califica, a obține un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp. 5. Numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar. 6. (matematică) Număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi matematice și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe. [conform latina norma, limba franceza norme, limba rusă norma]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NORMĂ: NORMĂ s. 1. (juridic) dispoziție, prescripție, prevedere, (învechit și regional) rost, (învechit) prescript. (Care sînt normaele în vigoare?) 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ. (A respectat toate normaele primite.) 3. canon, lege, regulă, tipic. (O norma a artei clasice.) 4. învățătură, precept, principiu, regulă, (popular) poruncă, (învechit) mărturie, porunceală, poruncită. (norma morală.) 5. precept, principiu, regulă, rînduială, (învechit) pravilă, tocmeală. (norma de viață.) 6. criteriu, principiu, (rar) semn. (norma de apreciere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NORMA: NORMÁ, normez, verb I. tranzitiv 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NORMA: NORMÁ, normez, verb I. tranzitiv 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru normă: nórmă substantiv feminin 1. Normă lingvistică = sistem de reguli care privește, din mai multe puncte de vedere, uzajul unei limbi date, 2. normă literară = expresie convențională, la nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic dominant, 3. normă areală = în concepția lui M.Bartoli, regulă prin care se postulează natura conservatoare sau inovatoare a unei arii lingvistice în funcție de o serie de caracteristici ale acesteia. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru normă: nórmă substantiv feminin 1. Normă lingvistică = sistem de reguli care privește, din mai multe puncte de vedere, uzajul unei limbi date, 2. normă literară = expresie convențională, la nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic dominant, 3. normă areală = în concepția lui M.Bartoli, regulă prin care se postulează natura conservatoare sau inovatoare a unei arii lingvistice în funcție de o serie de caracteristici ale acesteia. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NÓRMĂ: NÓRMĂ normae forme 1) Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivități ca obligatorii. normaele limbii literare. 2) Criteriu de apreciere. 3) Mărime medie admisă pentru ceva; măsură stabilită. norma de producție. • norma de consum cantitate de materiale care urmează a fi cheltuite pentru obținerea unui produs finit. /<fr. norme, latina norma, limba rusă norma Forme diferite ale cuvantului norma: normae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NORMA: NORMÁ verb trecut 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. • a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru normă: * nórmă forme, plural e (latina norma, echer, riglă, model). Regulă, principiŭ, mod de a lucra: operă executată după normă. vezi îndreptar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NORMA: NORMÁ, normez, verb I. tranzitiv A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NORMA: NORMÁ verb I. trecut A stabili norma (de lucru). [conform germana normen, normieren, limba rusă normirovati]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A NORMA: A NORMÁ a normaéz tranzitiv A face să corespundă unei norme. /Din normă Forme diferite ale cuvantului a norma: a normaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru norma: normá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu norméz, persoana a treia singular: el / ea și plural normeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru normă: nórmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat nórmei; plural nórme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru normă: nórmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat nórmei; plural nórme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru norma: normá (a norma) verb, indicativ prezent 3 normeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru normă: normă forme mod de acțiune, regulă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A NORMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL normă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului normă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • normă ortoépică: n. • normă ortográfică: n. • normă gramaticálă: n. Care sînt normăele în vigoare? 2. A respectat toate normăele primite. O normă a artei clasice. Normă morală. Normă de viață. Normă de apreciere. NÓRMĂ normăe forme 1 Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivități ca obligatorii. Normăele limbii literare. Normă de producție. • normă de consum cantitate de materiale care urmează a fi cheltuite pentru obținerea unui produs finit. Normă de viață. A NORMÁ normăéz tranzitiv A face să corespundă unei norme. Normá a normă verb, indicativ prezent 3 normeáză. |
GRAMATICA cuvântului normă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului normă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul normă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE normă? Vezi cuvântul normă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul normă?[ nor-mă ] Se pare că cuvântul normă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL normă Inţelegi mai uşor cuvântul normă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeJuridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal stabilită de organele competente, a cărei aplicare poate fi asigurată cu ajutorul constrângerii de stat și prin intermediul căreia relațiile sociale sunt convertite în raporturi juridice Morală = model sau recomandare privind înfăptuirea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale, și a căror respectare este impusă individului de opinia publică sau de conștiința morală proprie De muncă = n De timp = n De producție = n De consum = n De hrană = necesarul de substanțe nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore De irigare = cantitatea de apă necesară irigării unui hectar de teren cultivat De udare = cantitatea de apă necesară solului în cursul unei udări pentru obținerea unei umidități optime Normă de timp = normă care determină cantitatea de timp de muncă în cursul căreia muncitorul trebuie să execute o anumită operație Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru îndeplinirea unei acțiuni Normă morală sau etică = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic Obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă, Normă morală sau etică = model sau recomandare privind respectarea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei aplicare poate fi asigurată prin constrângere Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic ♦ a norma de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etc Normă lingvistică = sistem de reguli care privește, din mai multe puncte de vedere, uzajul unei limbi date, 2 Normă literară = expresie convențională, la nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic dominant, 3 Normă areală = în concepția lui M Normă lingvistică = sistem de reguli care privește, din mai multe puncte de vedere, uzajul unei limbi date, 2 Normă literară = expresie convențională, la nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic dominant, 3 Normă areală = în concepția lui M |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL normă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A privi sau a măsura pe cineva de sus în jos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul norma se conjugă: ei ele normeáză
