 | as |
|
| Munci [ mun-ci ] VEZI SINONIME PENTRU munci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a munci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a munci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a munci (forma la infinitiv) A munci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ, muncesc, verb IV. 1. intranzitiv A depune un efort fizic și intelectual pentru a produce, a crea, a pregăti sau a prelucra ceva; a face o muncă, a depune o activitate; a lucra. Muncește el, că de muncit nu-i rușine, ș-ascultă, și-i supus, și-și face ochii în patru cînd îi spune cineva ceva. VLAHUȚĂ, O. A. II 10. S-a statornicit în satul aceala pentru totdeauna, trăgîndu-se la casa lui și muncind ca pentru dînsul. CREANGĂ, P. 139. Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor, Că n-am verb reflexiv:eme să-l doresc: Ziua lucru și muncesc, Noaptea voi să odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 117. • Cei ce muncesc = oamenii muncii. ♦ tranzitiv (Cu privire la pămînt, cîmp, ogor) A lucra, a efectua munci agricole. învăța poporimea cum să-și muncească cîmpurile mai cu folos. ISPIRESCU, U. 73. ♦ tranzitiv (Cu privire la obiecte concrete sau la creații ale spiritului) A prelucra, a modifica; a meșteri, a meșteșugi. Sînt și meșteri care dintr-o coasă rea fac una bună... o muncesc în fel și chip. PAMFILE, A. R. 129. 2. tranzitiv A supune la cazne, la tortură; a provoca suferințe morale, a chinui, a necăji, a supăra. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă, Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, P. 70. Puse de tăie... pe alți mulți boieri, muncindu-i, mai întîi, spre a le afla toate avuțiile. ODOBESCU, S. I 425. Mă muncește dorul cînd îmi aduc aminte De verb reflexiv:emile trecute. ALECSANDRI, P. I 240. • absolut Desperarea ucide, această simțire muncește. EMINESCU, N. 73. 3. reflexiv A suporta suferințe fizice, a se chinui, a îndura, a suferi. A dat poroncă pin toată cetatea lui să-i vie doftorii în clipă să facă ceva, ca să nu i se muncească copila. SBIERA, P. 301. Așa se munci biata noră, pînă după miezul nopții; dar, despre ziuă, somnul o doborî. CREANGĂ, P. 6. Că de-ai ști tu cum trăiesc, Cum trăiesc, cum mă muncesc, Ți-ai încleșta minele Și ți-ai plînge zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 318. ♦ (Cu sens atenuat) A se strădui, a se sili, a se frămînta, a se osteni, a se obosi. Un cocostîrc stătea cu capul ridicat, muncindu-se să înghită ceva care-i umfla gîtul subțire. DUMITRIU, vezi E. 120. Se muncea Simina să-și aduc-aminte Cînd s-a prins la ceartă. COȘBUC, P. I 246. Asta nu poate s-o facă, oricît s-ar munci. ȘEZ. IV 170. • Expresia: A se munci cu gîndul (mai rar cu gîndurile) = a fi chinuit, preocupat de un gînd. Și-și duse mîna la gură, scoborîndu-și ochii în jos, muncindu-se cu gîndul să afle ce-i de făcut. MIRONESCU, S. A. 33. 4. tranzitiv (Rar) A cîștiga ceva cu osteneală, cu muncă. Banii mei, munciți de mine. DELANVRANCEA, O. II 365. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCI verb 1. a lucra, (popular și fam.) a meșteri. (A munci la o instalație.) 2. a activa, a lucra. (munci în cercetare.) 3. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se munci să rezolve problema.) 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (învechit și popular) a se nevoi, (figurat) a asuda. (Nu te mai munci atîta pentru...) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, a trudi, (învechit și regional) a pedepsi, (regional) a negăti, a strînge, (învechit) a străstui. (L-au munci pentru a-și mărturisi crima.) 6. a chinui, a consuma, a frămînta, (figurat) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl munci o dragoste neîmpărtășită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ, muncesc, verb IV. 1. intranzitiv A desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație; a lucra. ♦ tranzitiv A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. reflexiv A-și da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. tranzitiv (învechit și popular) A supune la cazne, a tortura. 4. reflexiv și intranzitiv (învechit și popular) A suporta suferințe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ tranzitiv (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. • Expresia: (reflexiv) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din limba slavă (veche) monciti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ, muncesc, verb IV. 1. intranzitiv A desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație; a lucra. ♦ tranzitiv A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. reflexiv A-și da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. tranzitiv (învechit și popular) A supune la cazne, a tortura. 4. reflexiv și intranzitiv (învechit și popular) A suporta suferințe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ tranzitiv (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. • Expresia: (reflexiv) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din limba slavă (veche) monciti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MUNCI: A MUNCÍ a munciésc 1. intranzitiv 1) A depune muncă pentru a obține un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesională, o meserie; a lucra. 2. tranzitiv 1) învechit popular (ființe) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni. 2) (pământul, câmpul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) figurat (despre idei, sentimente etc.) A preocupa în mod constant, provocând suferințe (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. monțiti Forme diferite ale cuvantului a munci: a munciésc a munci1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru munci: muncí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele muncésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea munceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural munceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru munci: muncí (a munci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele muncésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea munceá; conjunctiv prezent 3 să munceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUNCI: MUNCÍ verb vezi căuta, căzni, încerca, pătimi, screme, sili, strădui, suferi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru munci: munci verb vezi CĂUTA. CĂZNI. ÎNCERCA. PĂTIMI. SCREME. SILI. STRĂDUI. SUFERI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A munci: A munci ≠ a (se) odihni, a trândăvi, a trântori Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A MUNCI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A munci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a munci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a munci la o instalație. A munci în cercetare. Se a munci să rezolve problema. Nu te mai a munci atîta pentru. L-au a munci pentru a-și mărturisi crima. Îl a munci o dragoste neîmpărtășită. A MUNCÍ a munciésc 1. A a munci la o instalație, 2. Nu te mai a munci atâta pentru. Muncí a a munci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele muncésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea munceá; conjunctiv prezent 3 să munceáscă. |
GRAMATICA cuvântului A munci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a munci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A munci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE munci? Vezi cuvântul munci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul munci?[ mun-ci ] Se pare că cuvântul munci are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A munci Inţelegi mai uşor cuvântul a munci dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cei ce muncesc = oamenii muncii A se munci cu gîndul mai rar cu gîndurile = a fi chinuit, preocupat de un gînd reflexiv A se munci cu gândul = a se frământa reflexiv A se munci cu gândul = a se frământa |